Peste cazul "Ridzi" pare sa se fi asternut tacerea. Vom avea saptamana viitoare o sesiune extraordinara a Camerei Deputatilor, in care, cel mai probabil, tema principala va fi "ba al vostru e mai corupt". Apoi nu vom mai auzi nimic pana nu se va coace razachia si pana nu va fi acoperit de mult mai suculentele scandaluri ce vor insoti greul campaniei prezidentiale. Raportul auditului intern e facut uitat de noua conducere a ministerului, DNA mosmondeste suspect de mult inainte de a vedea ca exista suficiente indicii pentru a solicita Parlamentului inceperea cercetarii penale. La fel cum se intampla cu mai toate istoriile de coruptie (numele Puiu Popoviciu va mai spune ceva?).
Ei bine, intamplarile de la Ministerul Tineretului si Sportului nu trebuie lasate uitarii. O data cu demisia Monicai Iacob Ridzi, problema licitatiei trucate devine secundara. Este evident (chiar pentru membrii PDL ai comisiei parlamentare de ancheta) ca au fost ilegalitati grave si daca responsabilitatea apartine direct ministrului sau doar colegilor de partid pe care i-a instalat in functii de conducere e doar o chestiune de nuanta.
Mai important este insa sa aflam care au fost complicitatile din mass-media. In ce masura invazia de stiri avand-o in prim-plan pe doamna ministru, de cele mai multe ori alaturi de candidata independenta Basescu, a fost expresia unui interes justificat sau a unuia cumparat, care sunt mecanismele prin care se face promovarea unor persoane in spatiul editorial sunt intrebari la care trebuie gasite raspunsuri. Interventia presedintelui nu ne ajuta; dimpotriva, cred ca a fost menita a produce un plus de confuzii. N-am inteles deloc pe ce canale posturile comerciale au cerut bani "neinregistrati" in schimbul difuzarii gratuite a clipurilor electorale; daca, de exemplu, difuzarea clipurilor electorale ale PDL a fost platita in acest mod; dupa cum n-am inteles de ce a trebuit Elena Basescu sa renunte discret la publicitatea electorala gratuita, in loc sa denunte imediat organelor in drept solicitarea platii intr-o forma ilegala. In alta ordine de idei, nu inteleg cum de si-a permis presedintele tarii, tinut de Constitutie a fi echidistant, sa interfereze in strategia electorala a unui candidat – "am rugat pe cei responsabili de campania fiicei mele sa inceteze imediat difuzarea oricarui clip electoral".
Ma tem ca Parchetul, comisia parlamentara si alte organe de stat nu pot descalci decat in mica masura itele acestei laturi a afacerii. As astepta, mai degraba, ca organizatiile profesionale din mass-media – ma refer, in primul rand, la Clubul Roman de Presa, Centrul pentru Jurnalism Independent si Agentia de Monitorizare a Presei – sa dovedeasca faptul ca sunt capabile sa lamureasca, din interior, aspectele tulburi care afecteaza credibilitatea breslei. Practici de genul "iti platesc publicitatea pentru clipul X, dar fii si tu mai atent cu persoana Y" nu incalca neaparat articole ale Codului Penal, dar constituie sigur abateri de la deontologia profesionala. La fel stau lucrurile cu diurnele care se pare ca au fost platite de catre Ministerul Turismului unor jurnalisti.
Riscul reducerii scandalului de la Ministerul Tineretului si Sportului la un simplu caz de deturnare de fonduri este acela ca, dupa ce a fost initiat printr-un demers jurnalistic impecabil, sa devina un argument pentru decredibilizarea presei.
Mircea Kivu este sociolog
