Dacă privim lucrurile din punct de vedere legal, emoția publică pare exagerată, căci președintele Iohannis este singurul care poate demite un procuror.
Tensiunea politică a atins cote maxime la București. Situația pare atât de încordată, încât nimeni nu îndrăznește să întrevadă o ieșire.
Partizanilor șefei DNA nu le vine să creadă că ministrul Justiției a cerut totuși revocarea ei din funcție, după cum adversarii sunt uimiți că ministrul a avut totuși acest curaj. Pentru că, deși nu se vorbește despre asta la tot pasul, șefa DNA are o susținere politică puternică din partea Comisiei de la Bruxelles, a Statelor Unite și altor capitale occidentale. În țară susținerea este energică, dar nu antrenează decât o minoritate, chiar dacă una capabilă să se facă auzită prin manifestații publice. Președintele Iohannis el însuși a părut mai curând surprins de prezentarea făcută aseară de ministrul Justiției și a scris la cald un mesaj care lasă totuși să se vadă încotro se vor îndrepta lucrurile: „Astăzi, am avut parte de o prezentare lipsită de claritate a raportului privind activitatea conducerii DNA, făcută de ministrul Justiției. Mi-am exprimat în repetate rânduri opinia că Direcția Națională Anticorupție și conducerea DNA fac o treabă foarte bună, poziție pe care o mențin. Administrația Prezidențială va face o analiză aprofundată a documentului prezentat. Voi uza de toate prerogativele mele constituționale pentru asigurarea funcționării unei justiții independente și pentru consolidarea statului de drept“.
Pare destul de clar că președintele va refuza revocarea Laurei Codruța Kövesi, deși nu a spus explicit acest lucru. De altfel, dacă privim lucrurile din punct de vedere legal, emoția publică pare exagerată căci președintele este singurul care poate demite un procuror. Ministrul propune doar, ceea ce Tudorel Toader știe foarte bine, dar pesemne că nu avea altă cale din punct de vedere politic. După ce argumentase insistent la Bruxelles și în toate împrejurările împotriva afirmațiilor Laurei Codruța Kövesi, ar fi fost ridicol să se răzgândească. Unii îi fac astăzi imputări dintre cele mai grave, dar, dacă ne reținem puțin emoția, observăm că ministrul a fost perfect coerent cu întreaga sa acțiune publică și cu întreaga sa argumentație încă de la primul raport asupra DNA, acela care se încheiase echivoc, prilejuind ironiile adversarilor.
Dar, în ciuda tuturor aparențelor, s-ar putea ca această criză să fie binevenită, căci sunt multe lucruri care trebuie să fie lămurite. DNA și-a pierdut aura de infailibilitate din mai multe cauze: a pierdut foarte multe procese în ultimii doi ani și a tergiversat soluționarea unor dosare până la termenul de prescriere. Nu în ultimul rând, au izbucnit mai multe scandaluri privitoare la procurori din DNA acuzați cel puțin de conduită nedemnă, dacă nu și de abuzuri procedurale grave. Sunt lucruri dovedite pe care nici partizanii ireductibili ai șefei DNA nu le contestă. Prin urmare, i se poate acorda Laurei Codruța Kövesi sau oricui altcuiva un cec în alb?
Unii par să susțină că da, și aici se află problema. Mecanismele complicate ale statului democratic, în care puterile se verifică reciproc, au tocmai rolul de a preveni excesul de putere. Cei care susțin că orice atac la adresa șefei DNA este un atac la adresa justiției comit nu doar o eroare logică, ci și una politică de principiu, căci este ca și cum ar spune că dau șefei DNA mână liberă să întreprindă orice.
Ținând seama de toate acestea, ni se pare că ultima declarație a șefei DNA este binevenită: „Voi urma procedura legală și mă voi prezenta, oricând este nevoie, să răspund, punct cu punct, tuturor afirmațiilor prezentate de ministrul Justiției“. Opinia publică nici nu are nevoie de altceva. Și poate nu s-ar fi ajuns aici dacă Laura Codruța Kövesi ar fi acceptat și cu alte ocazii să urmeze procedurile și să răspundă la întrebările puse. Așa cum știm, șefa DNA a refuzat să se prezinte în fața unei comisii parlamentare chiar și după o decizie a Curții Constituționale. De asemenea, dacă în calitate de șefă DNA ar fi fost mai receptivă la acuzațiile publice îndreptate împotriva unor procurori din subordine, multe acuzații ar fi fost dinainte dezamorsate. Prin urmare, tot răul spre bine…
Acest articol a fost publicat inițial pe dw.com/ro.
