Sunt atatea lucruri de care sa te poti bucura la "Fratii Bloom", de la regia isteata si energica a lui Rian Johnson (Brick), pana la interpretarea excelenta, si la fel de energica a lui Rechel Weise sau la relatia frateasca bine construita intre cei doi protagonisti, Bloom (Adrien Brody) si Stephen (Mark Ruffalo).
Cea mai tare escrocherie si visul la o viata in care neprevazutul este un factor, in care actiunile si replicile nu sunt scenarizate si construite la tot pasul, o viata spontana si plina de neprevazut – asta e setup-ul filmului. Numai ca regizorul Rian Johnson si echipa sa au parut sa creada atat de tare in povestea pe care-o spun, povestea unui excroc ce se straduieste sa duca o viata "nescenarizata", incat tu insuti, ca spectator, ajungi sa fii supt de o escrocherie. si asta pentru ca, in ciuda tuturor atuurilor acestei pelicule, care o valideaza drept "un film care trebuie vazut", "Fratii Bloom" are marele dezavantaj de a incerca sa se inventeze pe masura ce se adanceste tot mai tare. Numai ca "Fratii Bloom" se vrea si film cu increngaturi de personaje si paienjenis de escrocherii, care mai si topaie de pe un continent pe altul, in cautarea nu stiu carui manuscris antic sau a unui mafiot rus. si-n cazul asta, spontaneitatea on the spot nu reuseste decat sa nauceasca.
