Duminica, TVR1, ora 21.10
Intr-o buna zi, rasfoind in cel mai banal mod cu putinta o revista, un ziar, o carte veche, te poti trezi fata in fata cu ceea ce, pentru tine, este cea mai uimitoare dintre fotografii, una care sa aiba inchise intre ramele ei povesti si destine. Unele fotografii stiu sa faca asta: sa te arunce in timp, in microsecunda in care s-a apasat declansatorul. De la asta porneste si romanul "Undeva, candva" (de la fascinatia, dincolo de cuvinte, a unui barbat in fata fotografiei unei femei), ecranizat in 1980, cu Christopher Reeve in rolul dramaturgului Richard Collier.
Suferind de o crunta criza de inspiratie, Collier se retrage la tara, in speranta ca ceva-ceva iesit din comun se va intampla, suficient cat sa-i produca declicul inspirator. si ceva se intampla: haladuind prin muzeul hotelului (Grand Hotel din film, o locatie dureros de cinematografica), Richard Collier da peste fotografia unei actrite din anii ’20. Fascinatia lui pentru portret – sau mai curand pentru insasi femeia din fotografie – creste pana intr-acolo incat vrea "sa se intoarca la ea". "Intoarce-te la mine", ii spusese cu vreo 8 ani in urma, dupa o premiera, o batrana cu ochii ingropati in riduri. si-asa va face. Un soi de SF, o fantezie despre calatorii in timp, ce imbraca totusi costume de epoca, si nu efecte speciale, intr-un film de moda veche in cel mai frumos mod posibil. O poveste spusa domol, ca si cum nu s-ar grabi sa se termine. Ceva din ce a simtit bietul Richard Collier in fata chipului actritei celei frumoase, impietrita undeva intr-un trecut la care el nu se poate intoarce, ceva din toate astea vom simti si noi revazand "Undeva, candva" si chipul lui Christopher Reeve, alias Superman, la 15 ani de cand, in urma unui accident de calarie, a paralizat si la aproape 5 ani de la moartea sa.