Daca decizia lui Traian Basescu de a candida pentru un nou mandat este legata de criza economica, asa cum afirma, sau daca este vorba despre o strategie electorala este putin relevant in acest moment, pentru ca tot ceea ce putem face este sa dezbatem pe marginea unor speculatii. Faptul ca Emil Boc ar putea fi considerat o solutie de rezerva nu este nici el atat de surprinzator. La urma urmei, Basescu a vorbit despre aceasta posibilitate inca din 2005, cand in fata studentilor de la Stanford a evocat numele lui Emil Boc sau Adriean Videanu drept candidati viabili.
Mai interesant este ca, tot cu acel prilej, Traian Basescu lansa celebra formula "Marea Neagra – lac rusesc", care a fost considerata de unii un gest de verticalitate neobisnuit si i-a fost imputata de altii ca o tensionare inutila a relatiei si asa complicate cu Rusia. Afirmatiile lui Basescu de la intalnirea cu ambasadorii UE, asa cum sunt ele citate de raportul ambasadorului austriac obtinut de agentia NewsIn, ridica mai multe intrebari in privinta atitudinii presedintelui fata de Moscova.
In primul rand, cum se explica diferenta de atitudine fata de Ucraina si de Rusia in privinta scandalului de spionaj Floricel Achim-Marinov Zikolov? Bucurestiul a ales sa faca public faptul ca a expulzat doi atasati militari ucraineni, dar a trecut sub tacere ca a expulzat si trei diplomati rusi, lucru pe care l-am aflat abia duminica dintr-un document diplomatic. Presa ucraineana a sugerat ca aceasta dubla masura este explicabila printr-o intelegere care ar fi intervenit intre Moscova si Bucuresti cu ocazia vizitei ministrului de Externe, Cristian Diaconescu. Dupa ce spionul KGB Herman Simm, a fost condamnat in Estonia, NATO a decis sa expulzeze doi diplomati rusi, printre care pe fiul ambasadorului rus la Uniunea Europeana, Vladmir Cijov. Pe acest fond, autoritatile romane au decis sa faca public cazul Floricel Achim, caz urmarit inca din 2001.
Expulzarea a trei diplomati rusi reprezinta o confirmare a faptului ca informatiile obtinute de ucraineni erau, pe de o parte, destinate rusilor, iar pe de alta, sugereaza ca un acord intre partile romana si rusa este plauzibil. Ce putea obtine Romania era cel mult inchiderea acestei operatiuni a rusilor si controlul pagubelor de ambele parti. In schimb, Ucraina primea o lovitura severa: aspiratia ei sincera de aderare la Uniunea Europeana si NATO era serios pusa la indoiala. In felul acesta, s-ar fi putut deduce ca Basescu a facut jocul rusilor, care au inchis o operatiune minora la Bucuresti, dar au o obtinut o victorie importanta asupra Kievului, fara ca Romania sa aiba mari beneficii.
O alta acuzatie adusa lui Basescu este relaxarea conditiilor de acordare a cetateniei romane pentru basarabeni. Partenerii europeni, dar nu numai ei, au reprosat Bucurestiului ca duce aceeasi politica de acordare a cetateniei pe care o duce Rusia in Crimeea, statele baltice sau Abhazia si Osetia de Sud si ca in felul acesta lipseste atat UE, cat si NATO de un argument solid in discutiile cu Moscova. Mai mult, Basescu le-a confirmat ambasadorilor ca procesul de acordare a cetateniei va fi accelerat. Cat se poate de prompt, acelasi ambasador Cijov a anuntat in ultimele zile ca Moscova va ridica la summitul UE-Rusia de la sfarsitul acestei saptamani problema acordarii de pasapoarte romanesti "in masa" si a criticat UE pentru "standarde duble". Pare, asadar inca o data foarte clar ca, prin pozitiile exprimate, presedintele Basescu serveste interesele Rusiei, care se poate folosi de politica unui stat membru UE pentru a-si justifica presiunile asupra tarilor din "vecinatatea apropiata".
In sfarsit, Romania a ramas pana acum fidela proiectului gazoductului Nabucco si diversificarii surselor de aprovizionare. Afirmatiile presedintelui referitoare la discutiile purtate in acest sens cu presedintele Comisiei Europene, Barroso, si luarea in considerare a importurilor de Gaz Natural Lichefiat din Qatar sunt semnale ca Traian Basescu ramane constient de pericolul intarii pozitiei monopoliste a Gazprom. Dar, pe de alta parte, Romania nu mai pare sa respinga din principiu o eventuala participare la proiectul rival South Stream, si au existat chiar discutii purtate la Moscova in acest sens.
Basescu a afirmat in fata ambasadorilor ca Rusia nu se va retrage niciodata din Transnistria, care "va deveni un al doilea Kaliningrad", si ca Moscova este "din ce in ce mai agresiva in pastrarea si apararea sferei sale de interese". si atunci, de ce s-ar comporta Traian Basescu ca si cum ar sprijini mai mult sau mai putin discret dominatia rusa asupra unei sfere de influenta? Oficial, nici Uniunea Europeana, nici NATO nu recunosc nimanui, nici macar Rusiei, dreptul la o sfera de influenta.
Neoficial insa, Germania si Franta au reusit sa blocheze eficient drumul Ucrainei si Georgiei spre NATO, iar prin politica energetica "divide et impera", Gazprom a reusit sa-si consolideze dominatia pe piata gazelor din Grecia, Bulgaria, Ungaria si Austria si sa exercite o influenta insemnata asupra Germaniei. Lipsita de un sprijin clar din partea actualei administratii americane, care devine mai mult parte a problemei decat a solutiei, regiunea Marii Negre pare condamnata sa ramana "lac rusesc". Presedintele Basescu pare sa se fi resemnat cu acest deznodamant.
