Ecologiştii nu mai sunt demult oengişti. Fac politică înaltă. Sunt tot mai mult băgaţi în seamă. Ascensiunea lor pare premeditată. În Franţa au câştigat cele mai importante şase primării, în afara Parisului. Cineva are grijă ca liderii noilor partide verzi să fie cât mai relevanţi. Sunt puşi în lumină pentru a întuneca formaţiunile suveraniste.
Cine sunt principalii beneficiari ai creşterii relevanţei lor?
Cei care, vorba lui Caragiale, cer: „să se revizuiască primesc, dar să nu se schimbe nimic.”
Partidele ecologiste au apărut în criza nucleară din anii 1978. La început mişcările erau finanţate de Moscova. Willy Brandt s-a prins şi le-a preluat discret. A trebuit să demisioneze după un scandal de spionaj cu „sovietele.”
Mulţi ani au fost ţinute la conservare. Ca alternative intubate pentru când va fi nevoie. Creatorii de strategii ai celor care nu doreau să piardă puterea (cine oare îşi doreşte asta?) ştiau că după căderea Zidului Berlinului, socialismul nu va mai prinde.
Prevedeau că şi social-democraţia îşi va lichida arsenalul de idei. Pentru orice moment, fluturele verde era pregătit să umple golul.
Verzii, în contrapartida suveraniştilor
Verzii au fost lăsaţi de creştin-democraţi să câştige în landurile din Germania, acolo unde CDU nu mai avea suflu electoral. Decât să se ducă voturile spre mişcări necontrolate, abilii strategi ai Cancelarului Merkel au pietruit drumul pentru marşul forţat al steagurilor verzi.
Şi iată cum noile legiuni apar azi în toată splendoarea lor. Doar naivii pot crede că s-au iţit din spuma mării cu naturelul simţitor.
Verzii și CDU împart deja o parte din putere. Şase landuri sunt conduse de coaliții CDU – Verzii.
Bătrânilor lupi ai politicii europene le e teamă de ascensiunea partidelor naţionaliste. Şi au creat o mişcare nouă, cu mult verde, acceptată de tineri.
Stridenţa Agendei verzi are explicaţii
Auzim peste tot de Agenda verde. Comisia Europeană prevede ca punct vital strategic construirea unei Europe verzi, echitabile, sociale și neutre din punctul de vedere al impactului asupra climei.
Ni se cere să renunţăm la ogoare şi la culturile de păioase pentru a pune panouri solare. Reducerea emisiilor de carbon devine obsedanta solicitare a marilor puteri europene.
De fapt, întreaga poveste cu schimbarea climaterică e o acţiune ideologică.
Stânga merge cu frâna trasă. Popularii sunt excedaţi de tema migraţiei, pe care tot ei au creat-o. Şi atunci, făuritorii de scenarii au pus mai mult verde în câmpul politic pentru a ameţi mai ales tinerii.
Vocile lumii:
Forbes: “Partidele ecologiste au popularitate în ţările prospere din Nord-Vestul Europei: Germania, Franţa, statele din Benelux, Marea Britanie şi Scandinavia. Vechea Cortină de Fier desparte Estul de Vest. În fostele ţări comuniste conştiinţa verde de-abia se infiripează. În ţările din sudul Europei, politica rămâne puternic structurată pe clivajul dintre stânga-dreapta.”
„Tasta verde din România e Florin Călinescu. Daţi-i un contract pentru Optica şi se face dinamită!”
Poarta veche se ţine cu balamale noi
Un recent sondaj din Germania îl dădea pe Robert Habeck, super-starul din Holstein al politicii verzi, ca viitorul cancelar al Germaniei.
Ceea ce părea ieri o glumă, azi compune realitatea.
Nemţii conservatori au ştiut mai mereu să-şi producă balamale potrivite. Încă din 2005, verzii germani au fost cooptaţi la guvernare, alături de monstruoasa coaliţie CDU-SPD.
Astăzi se relevă totul. Combinaţia creştin-democrată verde-mprejur apare în toată splendoarea ei. Şi pentru că e hiatus prin toată Europa, iată că parteneriatul se extinde. În Suedia, de doi ani tradiţionala stângă democratică îşi asigură guvernarea cu ecologiştii.
Irlanda sau cum verzii sunt arbitrii a două partide rivale
Recentele alegeri din Irlanda au dus la o coaliţie de partide altădată adversare de moarte. Fianna Fail și Fine Gael şi-au unit forţele parlamentare pentru a forma guvernul. Au făcut marele compromis, doar din dorinţa de a izola partidul naţionalist Sinn Fein, care militează pentru reunificarea Irlandei. Cele două formaţiuni centriste au invitat la guvernare şi Partidul Verde pentru o majoritate confortabilă. Au şi anunţat un program de reducere a emisiilor de carbon cu 7%, făcându-le pe plac noilor veniţi.
Verzii mai reprezentativi în Parlamentul european decât naţionaliştii
Alegerile europarlamentare de anul trecut, în urma cărora verzii au obţinut 69 de fotolii de parlamentari din 751, devansând corpul naţionaliştilor şi suveraniştilor, demonstrează că experimentul ideologic a reuşit.
Statele care asigură hegemonia în Uniunea Europeană n-au chef de ascensiunea suveraniştilor. Şi atunci pansamentul verde e cea mai bună terapie pentru menţinerea status-quo-ului. Franţa şi Germania rămân astfel la butoane, ceaiul de mentă revigorându-le rănile deschise pe unde au pierdut mult sânge. Supremaţia le e garantată.
Pandemia ar putea încuraja apariţia şi mai multor coaliţii cu verde la rever.
O nouă politică se prefigurează la orizontul european. „Greencon”-urile (alianţele dintre conservatori şi verzi) vor fi tot mai multe, spre liniştea hegemonilor Europei.
Alianțele „Greencon” sunt deocamdată căsătorii din interes, născute din fragmentarea politicii europene, care obligă partidele vechi să gândească noi parteneriate, este de părere editorialistul The Economist.
Pansamentul de verde sau abţibildul care împrospătează corpul politic îmbătrânit
Pe măsură ce stânga îşi seacă energiile, verdele crud al noilor formaţiuni de laborator ia locul social-democraţiei. Acesta era de fapt şi planul de fugă. La vremuri noi, tot noi, sub alte steaguri.
Austria este exemplu de cât de bine funcţionează o alianță verde-conservatoare. Deşi la ultimele alegeri electoratul nu a înclinat steagul spre o formaţiune sau alta, țara a fost guvernată de un cuplu distinct. Sebastian Kurz, 33 de ani şi Werner Kogler, liderul Partidului Verde, în vârstă de 25 de ani. Viitorul Europei de vest sună verde. Cea a Europei de est, mai aşteaptă. Polonia, Cehia, Ungaria se închină mai greu la noul rit, inventat de alţii.
Cum poate fi activat Florin Călinescu?
Preşedintele Partidului Ecologist din România e Florin Călinescu. Dându-i-se un simplu contract pentru Optica, fabrica lui, poate apăsa pe butonul verde. Asta dacă stăpânirea s-ar sătura de userisme. România poate fi prima ţară est-europeană care s-ar plia la noile ordine europene, dacă Divizia s-ar deconecta de la practicile vechi.
Verdele poate vindeca epidemia de ură, fără a perturba establishment-ul de la Bucureşti. E doar o idee pentru cei fără de idei.
