» Parlamentul a adoptat legea privind reabilitarea celor condamnati politic de comunisti in perioada 1945-1989, faptele urmand sa le fie sterse din cazier. Totusi, cei condamnati politic sub camuflajul unor infractiuni de drept comun, dupa 1964, vor fi pusi la treaba: trebuie sa deschida proces ca sa-si obtina reabilitarea.
» Romania este ultima tara europeana fosta comunista care ia aceasta masura, cu o intarziere de 20 de ani. Fosti detinuti politic si istorici considera ca nu prea mai are cine sa se bucure de aceasta lege, iar faptul ca niste batrani vor trebui sa mearga abia acum la tribunal pentru a-si gasi dreptatea li se pare cinic si penibil.
Camera deputatilor a adoptat cu majoritate de voturi legea privind reabilitarea celor condamnati politic de regimul comunist in perioada 1945-1989. Camera Deputatilor este camera decizionala, iar legea urmeaza sa fie promulgata de presedintele Basescu. Toate persoanele care au fost condamnate, decazute din drepturi sau degradate pentru ca au comis infractiuni politice, prevazute de Codul Penal comunist, nu vor mai avea in cazier aceste fapte. De asemenea, condamnatii politic vor avea dreptul sa dea statul in judecata si sa ceara despagubiri morale, chiar daca au beneficiat pana acum de maruntele beneficii acordate de legile privind condamnatii politic sau au reusit sa invinga statul in instanta pe cai extraordinare, in lipsa unei legi care sa reglementeze aceasta problema. "Romania este ultima tara din Europa care nu facuse inca acest lucru.
Gorbaciov a inceput reabilitarile inca din 1986 in fosta URSS, Ungaria in 1989, Polonia in 1990, iar Cehia in 1992. Cei condamnati politic au primit acasa hartii prin care li se cerea scuze si erau reabilitati", explica istoricul Andrea Varga cum i-au luat Romaniei 20 de ani sa miste un deget.
Chiar si cu aceasta lege in vigoare, nu toti condamnatii politic se vor bucura de reabilitare din oficiu. Este vorba despre cei care au fost condamnati pentru fapte impotriva regimului comunist sub camuflajul unor infractiuni de drept comun sau contra securitatii statului. Daca nu au facut-o pana acum, ei sunt nevoiti sa dea statul in judecata, pentru a li se recunoaste caracterul politic al condamnarii si abia apoi vor putea fi reabilitati. "Nu e penibil sa pui niste batrani care au fost deja chinuiti si hartuiti sa se plimbe dupa dreptate prin tribunale, sa-si intocmeasca dosare si sa faca xeroxuri? Este de un cinism incredibil si cred ca nici un om care are coloana vertebrala nu va face asa ceva", ne-a declarat istoricul Andrea Varga.
Si fostul detinut politic Ion Ilie vede ca, dupa ce ca legea vine tarziu, "acum trebuie sa te apuci sa umbli prin tribunale ca sa dovedesti ca ai fost condamnat politic. Majoritatea sunt oameni foarte in varsta, care sunt pusi pe drumuri cand mai au cativa ani de trait". Explicatia pentru aceasta masura este faptul ca, dupa 1964, ONU a interzis condamnarile pe motive politice. Astfel, comunistii si-au continuat vanatoarea de oponenti condamnandu-i pentru infractiuni de drept comun sau pentru fapte "impotriva securitatii statului". Condamnatii politic care au patit asa nu pot fi acum diferentiati de infractorii reali de atunci, astfel ca o reabilitare in bloc este imposibila. "Detinutii politic de dupa 1964 erau incadrati la infractiuni contra securitatii statului. Aici intrau si cei care tradau, si spionii, si cei care faceau propaganda fascista", explica Ion Ilie cum a patit si el cand a fost condamnat politic in 1982, pentru impartirea de manifeste anticomuniste la Targoviste, Gaesti si Pitesti.
"Nu e cea mai fericita varianta sa ajungi sa te lupti in justitie. E un pas mic, tardiv, dar e totusi un pas", considera fostul disident Radu Filipescu, care a scapat de condamnarea politica din cazier intamplator, "prin anii ‘90, cand un procuror cuprins de elanul specific acelor vremuri a venit la mine si mi-a zis ca rezolva tot". Filipescu stie insa ca putini au beneficiat de astfel de tratamente, pentru ca erau persoane publice cu vizibilitate. Altii si-au purtat cazierul politic in spate si dupa 1989, neputand sa ia credite de la banci sau avand probleme cu vizele de calatorie. Istoricul iesean Alexandru Zub, fost detinut politic, stie ca soarta condamnatilor politic nu a provocat niciodata dupa 1989 o ingrijorare reala politicienilor: "Au existat mici indemnizatii sau calatorii gratuite, dar reparatii nu au fost acordate. Aceasta lege vine tarziu si probabil in scopuri populiste, ea trebuia sa apara in 1990. E o satisfactie simbolica, tardiva, pentru ca victimele vechiului regim au cam disparut dintre noi".
