» Organizatia Natiunilor Unite va pune punct astazi, la ora 24.00, perioadei in care statele interesate au putut depune documentatia pentru a solicita extinderea platoului continental – o procedura prin care tarile cu iesire la mare isi pot extinde drepturile de exploatare a mineralelor asupra a mii si chiar milioane de kilometri patrati.
Pretentiile concurente asupra teritoriilor subacvatice anunta confruntari diplomatice intre Argentina si Marea Britanie, China si Malaysia plus Vietnam, dar si intre aliati NATO, precum Franta si Canada.
Cel mai proeminent dintre diferendele prefigurate de cererile primite pana ieri de Comisia ONU privind Limitele Platoului Continental (CLCS) este disputa argentiniano-britanica cu privire la platoul continental din jurul Insulelor Falkland – unul dintre ultimele teritorii britanice din sudul Atlanticului pentru care, in 1982, cele doua state s-au luptat intr-un razboi soldat aproape cu 1000 de morti. Desi infranta in conflictul militar, Argentina revendica in continuare suveranitatea asupra insulelor pe care le numeste Malvine. Confruntarea din prezent, care se anunta a fi exclusiv diplomatica, nu priveste insa suveranitatea asupra arhipelagului, ci vizeaza drepturile de exploatare a celor circa 18 miliarde de barili de petrol, aflati in subsolul subacvatic.
Conform Conventiei revizuite a ONU privind Dreptul Marii, orice stat riveran poate revendica extinderea platoului continental pana la 350 de mile marine (cca 650 kilometri) de litoral, daca dovedeste ca fundul marii este continuarea subacvatica a placii de uscat a litoralului sau. Interesul pentru o astfel de demonstratie este unul strict economic pentru ca in termenii dreptului international tarile pot exploata resursele de pe si de sub platoul lor continental.
Cele circa 1,2 milioane de kilometri patrati revendicate de Londra in jurul Insulelor Falkland, Georgia de Sud si Sandwich de Sud, coincid in cvasitotalitate cu zona asupra careia Argentina a emis pretentii. Aceeasi situatie se inregistreaza si in cazul a doi aliati NATO. Canada si Franta par "sa-si ascuta" argumentele pentru disputa asupra platoului continental din jurul Insulei St. Pierre si Miquelon, ultima ramasita a coloniilor franceze din America de Nord, situata in largul coastei de est a Canadei. si aici miza e reprezentata de depozitele nedovedite de hidrocarburi din subsolul a ceea ce Parisul sustine ca ar fi platoul continental al insulei.
Tot promisiunea unor exploatari profitabile de petrol si gaze naturale se afla si la baza conflictului diplomtic prefigurat de cererile depuse la CLCS dintre Bejing, pe de o parte, si Vietnam si Malaysia, de cealalta. Beijingul a reactionat luni cu vehementa fata de pretentiile vietnameze si malayesiene asupra platoului continental din centrul aproximativ al Marii Chinei de Sud, declarand pretentiile Hanoiului si Kualei Lumpur drept "invalide si ilegale" si cerand CLCS sa nu ia in considerare solicitarea acestora.
Norvegia obtine "o Romanie" subacvatica
CLCS a acordat luna trecuta Norvegiei o extindere a platoului continental. Teritoriul in care Oslo poate exploata hidrocarburi sau alte resurse in Marea Norvegiei s-a extins cu circa 235.000 de kilometri patrati, echivalentul suprafatei Romaniei. Desi, de obicei, CLCS evita sa se pronunte in cazurile litigioase, prin decizia anuntata la mijlocul lunii aprilie, comisia a recunoscut si dreptul Norvegiei de a-si extinde platoul continental cu circa 2 milioane de kilometri patrati in zona Oceanului Arctic si a Marii Barents – alta zona bogata in resurse energetice. Oslo va trebui sa imparta o parte din platoul continental cu Rusia. Regiunea extinsa a Arcticii face obiectul unei dispute intre toate cele cinci state riverane – Danemarca, Rusia, SUA, Norvegia si Canada.
