Ca de atatea alte ori, politica romaneasca se dovedeste nu doar in contratimp cu cea europeana, ci pare a se defini in opozitie cu aceasta. De aceea, desi a inceput oficial campania electorala pentru alegerile europene, partidele romanesti au ramas centrate pe aceleasi teme interne. Provinciala si dezideologizata, clasa politica romaneasca se complace in aceeasi atitudine autohtonista care privilegiaza doar obiectivele politice interne pe termen foarte scurt. Daca la alegerile europene din noiembrie 2007 referendumul pentru uninominal parazita orice dezbatere pe teme cat de cat europene, de data aceasta, alegerile prezidentiale din toamna reusesc acelasi lucru. Iar atunci cand unele subiecte cu conotatie europeana apar totusi, ele dau loc la reactii de dezaprobare.
Asa a fost cazul si cu declaratia de miercuri de la Radio Romania Actualitati a presedintelui Traian Basescu, pentru care o eventuala conditionare a imprumutului de la CE de mecanismele de monitorizare privind evolutia statului de drept si a coruptiei ar putea face ca partea romana sa renunte la imprumutul de la UE. si nici Mircea Geoana nu s-a lasat mai prejos, considerand ca o astfel de conditionare ar nedreptati Romania. Chiar daca conditionarea formala nu apare in acordul de imprumut, primii doi oameni in stat par a fi intr-un evident contratimp cu Comisia. Caci nu reforma statului, ci incetarea cu orice pret a monitorizarii pare sa fie obiectivul principal de etapa.
Nu e de mirare deci ca, desi am devenit membri ai UE de doi ani si jumatate, Europa este perceputa in continuare, si nu doar de opinia publica, drept o realitate exterioara. Statul de drept si combaterea coruptiei par astazi un fel de obstacole impuse din exterior, iar nu obiective interne. si aceasta evidentiaza inca un contratimp. Caci nimic din ceea ce Ronald Inglehart numea acum trei decenii postmaterialism nu se regaseste in actuala campanie electorala din Romania. Iar alegerile europene ar fi putut deveni o buna oportunitate pentru sincronizarea vietii politice romanesti cu cea occidentala.
In Romania, subiecte precum ecologia si dezvoltarea durabila, economia curata, alterglobalismul si efectele sociale si economice ale crizei mondiale, raportul dintre vechile sau noile libertati (de la libertatea presei si a opiniei pana la drepturile minoritatilor) sau drepturile consumatorilor raman inca departe de "lumea dezlantuita". si aceasta, in conditiile in care validitatea vechilor clivaje este pusa la indoiala cata vreme nu doar prezenta la vot, dar si motivatia ideologica a votului s-au prabusit. Chiar daca emergenta postmodernitatii intr-o tara inca rurala – daca nu statistic, cel putin in spirit – nu este simpla, mentinerea decalajului ideatic dintre Romania si statele occidentale nu va face decat sa adanceasca fractura, in primul rand, politica, dar si valorica, ce indeparteaza tara noastra de obiectivul europenizarii.
Situatia este cu atat mai stranie cu cat, vorba lui Caragiale, nu avem si noi falitii nostri. Nici curentele antieuropene – care, pe fundalul unei prezente reduse la vot, pot produce surprize – nu sunt prezente in aceasta campanie electorala. Or, dupa doi ani si jumatate de la integrare, faptul ca nu se manifesta deloc un clivaj de tipul centru-periferie in legatura cu Bruxelles-ul, adaptat contextului romanesc, desi tenorii antieuropenismului au prins din nou aripi, dovedeste ca Europa nu reprezinta o miza pentru politicienii romani.
Caci partidele antisistem din alte parti (vezi Frontul National Francez al lui Le Pen) au speculat sentimentele antieuropene si fricile identitare si au folosit alegerile europene ca trambulina pentru a se lansa in politica interna. Dar faptul ca acest clivaj nu determina decat in mica masura votul pare sa fi fost un argument suficient pentru ca partidele romanesti sa nu se aventureze pe teren necunoscut. Cum insa toti in cor canta pe un ton fals "Oda bucuriei", sa ne miram ca prea putini dintre alegatori vor fi pe 7 iunie la vot?