Pentru George Mihaita cheia succesului in viata este seriozitatea, sa nu te superi si sa nu-i superi pe cei din jurul tau. Trebuie sa simti oamenii, sa-i intelegi, sa nu te grabesti, sa ai rabdare, sa le dai oamenilor incredere si sa le acorzi circumstante.
Carte de vizita
Nume: George Mihaita
Studii: Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica "I.L. Caragiale" Bucuresti. Activitate: A jucat in peste 50 de filme, seriale TV, emisiuni de divertisment TV, teatru de televiziune. Din 1971 joaca la Teatrul de Comedie, unde a interpretat numeroase personaje.
A condus o revista pentru adolescenti si a publicat o carte, "Dramele adolescentilor".
Ocupatia: actor, director al Teatrului de Comedie.
In perioada 6-13 mai, Teatrul de Comedie ne invita la Festivalul Comediei Romanesti – festCO 2009, editia a VII-a. Am profitat de ocazie pentru a-l intreba cate ceva pe George Mihaita, directorul Festivalului de Comedie si al Teatrului de Comedie. Festivalul il are ca director onorific pe Radu Beligan, intemeietorul Teatrului de Comedie.
Cum este sa faci un festival acum, cand cuvantul criza este la ordinea zilei, indiferent de zona despre care vorbim?
George Mihaita: As face acest festival oricand, chiar dispunand de foarte putini bani. Este adevarat ca nu se face asa ceva, dar eu, din mandria de a exista un festival, as fi recurs chiar si la, hai sa le spunem, compromisuri. Vin multe spectacole de la teatre din tara si ma bucur ca vor avea si bucurestenii ocazia sa le vada. Apoi, vor participa si teatre din strainatate si sunt foarte mandru de acest lucru. In imediata apropiere a Teatrului de Comedie va fi inaugurata Cafeneaua artistica "La Comedie" unde, in cadrul Clubului de lectura festCO, vor fi citite textele castigatoare de la Concursul de Comedie Romaneasca. Tot in acest spatiu debuteaza si un proiect a carui idee a pornit de la criticul Mircea Ghitulescu, mi-a placut si am adoptat-o. Este vorba de proiectul "Comedii uitate", in parteneriat cu Uniunea Scriitorilor. Incepem cu un Arghezi si vom continua, lunar, cu alti autori.
Ce beneficii aduce si cui, organizarea unui astfel de festival?
GM: Beneficiul este in primul rand al spectatorilor. Vorbindu-se despre festival, scriindu-se despre el, oamenii aud, vad si isi doresc sa vina la piesele respective. Teatrul iese si el in evidenta, atragand atentia spectatorilor. Piesele din repertoriu vor fi cu atat mai dorite. Beneficiul este si al celor care iau premii la acest festival.
De curand a fost Gala UNITER. Ma insel sau n-am mai vazut de mult Teatrul de Comedie la aceasta gala?
GM: Il veti vedea. Nu vor avea incotro. Nu ma intereseaza premiile UNITER, ma intereseaza sa am spectacole de referinta. Sa am evenimente. Consider, de exemplu, ca "Revizorul" a fost si este un eveniment. "Casa Zoikai" este un mare eveniment. Nu ma intereseaza premiile UNITER. Ma intereseaza oamenii din UNITER. Cu o singura exceptie, respect toti oamenii din UNITER.
Ai coordonat publicatii pentru tineri, ai propus o Zi a Adolescentului, ai initiat proiecte pentru tineri, ai scris o carte despre ei. De unde aceasta preocupare pentru tineri?
GM: Daca nu ne gandim si la ei, la cine sa ne gandim? Datoria mea de director este sa ma gandesc si la ce vine din urma. E o datorie. Daca tot am acceptat, dupa multi ani, sa fiu directorul teatrului, am zis sa las ceva nu numai generatiei actuale. Daca pot sa ajut generatiile viitoare, sa ofer un anume drum, un anume traseu teatrului, de ce sa nu o fac! Si o fac pentru ca imi aduc aminte de vremea cand am venit eu in Teatrul de Comedie. Si ma vad in 1971, cel de atunci, in actorii tineri de acum. Si ii respect la fel de mult ca pe cei de varsta mea. Pentru ca ma gandesc cum eram eu, cu stangaciile mele, cu spaimele mele. Toti avem nevoie de ajutor, asa cum avem nevoie de modele.
Crezi in nevoia de modele? Ai avut asa ceva?
GM: Sigur ca am avut modele, sigur ca ma uitam la Iordache, la Rebengiuc si, cel mai mult, la Toma Caragiu. Eram elev la Scoala de Muzica din Ploiesti, in clasa a VII-a, si tin minte ca l-am vazut pe Caragiu in "De Pretore Vincenzo". N-am sa uit ca am vazut un mare actor, elev fiind. Pe urma sa-l reintalnesti, sa stai cu el la aceeasi masa, iar el sa-ti spuna, dupa filmul "Reconstituirea": "Pustiule, ai fost extraordinar!", cand tu stii ca cel de langa tine este extraordinar! Acestea au fost modelele mele. Sigur ca modele mi-au mai fost si Pintilie si Ciulei. Am jucat in "Reconstituirea" lui Lucian Pintilie, am avut sansa sa joc la Teatrul "Bulandra" sub directoratul lui Liviu Ciulei. Am avut sansa!
Televiziunea are un mare impact asupra publicului, creeaza modele, chiar daca multi le considera false. Tu cum le vezi?
GM: Eu la modelele astea false ma uit ca si cum as lua un carbaxin. Nu spun ca-mi fac rau, nu spun ca-mi fac bine. Ele nu sunt, cu adevarat, modele, dar intr-o societate care e intr-o anumita constructie sau reconstructie morala ele apar fara sa vrei. Nu as condamna televiziunile. Atata timp cat ele sunt o afacere privata, cat un om a investit, e liber sa faca ce vrea. Daca telespectatorul gusta, ii dau ce consuma, nu ce as vrea eu. Noi ne gandim intotdeauna la cei de pe scena, dar daca publicul – pentru care am tot respectul – nu este destul de pregatit? A cui este vina ca sunt inca zone ramase in urma?! La teatru este altceva fata de o televiziune. Televiziunea are o arie mai larga. La teatru ai o sala de 300 de locuri si exista acel public care nu se uita la multe din televiziunile ce fac "rating". Depinde de ceea ce-i oferi. Si ma bucur ca la Teatrul de Comedie vine public tanar in proportie de 60-70%. Sigur ca avem si vedete care se adreseaza lor, tinerilor, daca ar fi sa ma refer numai la Stefan Banica sau la Tudor Chirila, Emilia Popescu sau Marius Florea Vizante. Mai nou, si Bendeac, de la "Mondenii", care repeta la "Leonce si Lena", in regia lui Horatiu Malaele, piesa ce va fi o frumoasa lovitura pentru spectatorii tineri, si nu numai.
Ca manager al unei institutii ai nevoie de multa abilitate. Esti un om direct sau iti cosmetizezi mesajele?
GM: N-as putea vreodata, prin constructia mea intrioara si prin ceea ce am facut la viata mea, sa nu fiu direct. Nu am ce pierde. Ma cred un om de succes – nu sunt infatuat – nu numai in teatru, ci in general. Mi-a dat Dumnezeu sansa sa fiu bucuros de ceea ce fac. Cum sa mint, cum sa cosmetizez? Si de ce sa mint, cand am atatea lucruri frumoase de spus? Cand n-am de ascuns nimic, de ce sa ma ascund dupa vorbe?
Ce anume crezi ca a fost hotarator in acest succes?
GM: In primul rand talentul. Daca nu aveam talent, degeaba eram baiat bun. Apoi, cred ca si o anume buna-crestere primita de acasa, de pe dealurile Moreniului, o anume sinceritate, franchete. Si, deocamdata, ma opresc aici! Ba nu, MUNCA.
Cum iti protejezi sufletul ca sa poti ramane tu, cel de pe dealurile Moreniului, dealurile copilariei tale?
GM: Vazand jumatatea plina a paharului. Apoi succesul. Daca nu ai succes in ceea ce faci, daca te lupti si vezi ca ceea ce faci nu este la valoarea pe care o ai, pe care o meriti, s-ar putea sa se adune frustrari. Dar cand iti merge bine, sufleteste in primul rand, sau cand iti merge rau sufleteste, dar stii sa treci peste obstacolele respective, vei vedea ca poti castiga valente noi. Trebuie sa fii un luptator! Daca nu esti luptator, nu reusesti. Intotdeauna am luptat. Si am castigat batalii. Razboiul e mare, e de lunga durata – de 100 de ani -, sper sa-l apuc!
Care sunt, in mare, cele mai importante lucruri din viata ta?
GM: Categoric, copiii, pentru care as face orice. I-am oferit celui mare un apartament, celor mici, un apartament. Daca maine ar trebui sa stau in cort, as sta cu mare bucurie pentru ca stiu ca am facut ceva pentru cei carora trebuie sa ma dedic. Si, evident, meseria, pentru care as face "sacrificii" daca as sti ca mai vine un rol precum cel din spectacolul "Casa Zoikai".
Am inceput de mult timp sa ma gandesc si la cei din jurul meu. Mie mi-a dat Dumnezeu sansa sa ma bucur. Si mi-am dat seama ca este extraordinar sa poti sa oferi din experienta ta, din gandurile si sentimentele tale celor din jur. Una din bucuriile vietii mele este ca pot sa ofer. Este inegalabil lucrul acesta! Pai daca mie, elev fiind, profesorii imi ofereau din gandurile si sentimentele lor, din valoarea lor spirituala cate ceva… Daca profesoara mea de la Institut, Sanda Manu, m-a tinut ca pe un copil al ei si m-a invatat lucruri extraordinare. Apoi, in teatru, tanar fiind, am fost inconjurat de aceste caractere extraordinare care erau Silviu Stanculescu, Iurie Darie, Stela Popescu, Vasilica Tastaman, Ion Lucian si multi alti. Am o mare disponibilitate pentru a oferi. Oamenii care nu o fac sunt, dupa parerea mea, nefericiti undeva inlauntrul lor. Nu sunt de condamnat, dar eu merg cu ceilalti.
