Ideea lui Voronin, tatucul comunist al Moldovei actuale, ca Romania ar fi instigat manifestatiile de nemultumire care zguduie capitala republicii sale merita putina atentie. Nu pentru ca s-ar baza pe vreo evidenta, fiindca asa ceva nu exista si nu poate exista, ci pentru tipul de gandire pe care il dezvaluie. Lui Voronin ii este mai la indemana sa denunte demersurile insidioase ale tarii vecine, straduindu-se din rasputeri sa declanseze un conflict diplomatic, decat sa recunoasca faptul ca propriul popor este profund nemultumit si ajuns la capatul rabdarilor dupa anii de "prosperitate" si "relansare economica" pe care domnia sa i-a patronat. Un asemenea conflict diplomatic, mocnit si pritocit sub carcasa de bizon a fruntii inaltului demnitar moldovean, si-a dezvaluit contururile cu destula vreme inainte de declansarea nemultumirilor actuale.
Somatiile adresate posesorilor dublei cetatenii de a-si preciza statutul, diversele sicane facute primarului Chisinaului, domnul Chirtoaca, socotit de presedinte si de anturajul sau un soi de cal troian al Romaniei, receptarea activitatii consulare romanesti de pe malurile Bacului drept un spin in ochi au marcat preludiile si uverturile disonante si dezagreabile ale atitudinilor autoritatilor din perioada campaniei electorale.
Dintr-o data, delegatiile romanesti in drum spre Basarabia au inceput sa devina suspecte, autoritatile judetene din Moldova noastra au aparut ca purtatoare de microbi politici intolerabili, fiind intoarse din drum, reprezentantii mass-media din Romania s-au transformat intr-un soi de Batman periculosi, fiind expulzati… Ba, mai mult: pana si studentii ce se intorceau de la studii de dincoace de Prut au fost pusi in carantina ca unii contaminati de un virus periculos, cu consecinte letale.
Bietul Voronin are, ideologic, un fel de dreptate, in sensul ca economia de piata, democratia si libertatea fac realmente destule ravagii in Romania, in pofida modului lor capricios si inegal de a se manifesta. Dar dreptatea lui leninista se sfarseste aici. In rest, papasa Voronin face simultan mai multe greseli. Prima este ca Romania nu difera intr-o chiar atat de mare masura de Republica Moldova incat sa straluceasca prin eficienta spionilor, diversionistilor si a maestrilor jocurilor discrete, in timp ce colegii lor din Moldova – educati la scoala KGB-ului de elita – sa fie neputinciosi si afoni intr-ale meseriei. Complexele il obliga sa supraestimeze prestatia serviciilor secrete romanesti, ba chiar si interesul Romaniei pentru Basarabia.
O spun cu regret: daca acest interes ar depasi nivelul trancanelii politice si demagogia, nu ar fi fost necesari 20 de ani si un seism spontan, de masa, la Chisinau, pentru ca sefimea politica din Bucurestiul celor doua decenii de postcomunism sa se adune la palat spre a-si pune in ordine impreuna, stanga si dreapta, gandurile referitoare la situatia nou-creata. O alta gafa voroniniana este insa mult mai grava, fiindca, meditand astfel, aiurea, isi subestimeaza propriii compatrioti, demonstrand ca habar n-are cu adevarat pe cine guverneaza. Nu m-ar mira, zau, sa aflu ca printre manifestanti au fost si unii cetateni moldoveni de alta origine si limba decat cea neolatina pe care o vorbim. si asta, fiindca sunt destui oameni destepti, dornici de viata buna si de libertate si printre rusofoni, dupa cum se stie. Rusine, nea Voronine, ca nu-ti respecti propriii concetateni, inteligenti si demni, capabili si de sacrificiul suprem pentru a scapa de ceafa matale…
