Nu ne plangem ca n-avem parte de evenimente senzationale. In decursul unei singure saptamani, doi dintre cei mai bogati oameni ai Romaniei – basca seful unui serviciu secret – au trecut prin arest. In ambele cazuri, acuzatiile se refereau la fapte de notorietate si relativ vechi. Adjudecarea de catre Popoviciu a catorva sute de hectare de teren cu valoare imobiliara imensa, dar aflat in proprietate publica dateaza de peste cinci ani si s-a petrecut la lumina zilei. In cazul Becali, reactia politiei este cel putin ciudata: primeste la 112 o sesizare privind rapirea unor persoane in centrul Bucurestiului si, in loc sa identifice imediat masina si, implicit, pe faptasi, se autosesizeaza dupa mai bine de doua luni.
Motivatiile si tintele reale ale actiunilor autoritatilor vor fi, poate, limpezite o data cu trecerea timpului, daca nu cumva alte subiecte fierbinti vor fi atras intre timp atentia mass-media – eventualitate extrem de probabila. Pana una-alta, discutiile se deplaseaza catre tot felul de subiecte, in sine importante, dar cu sanse mici de elucidare, cum ar fi sursele averii familiei Basescu. Fondul celor doua probleme a iesit din zona de interes, si e pacat, pentru ca fiecare in parte ascunde o problema grava a societatii noastre.
Ginerele unuia dintre cei mai sinistri reprezentanti ai nomenclaturii comuniste de varf, Gabriel Popoviciu era in 1989 seful unui service bucurestean. Nu era putin lucru, cine a trait vremurile acelea stie ca o asemenea pozitie asigura niste venituri considerabile. Emigrat in Statele Unite, a dobandit, suspect de repede, cetatenia americana si a strans acolo ceva avere. Gurile rele zic ca la origini s-ar afla obscurele conturi ale Securitatii. Revenit in tara devine, prin intermediul unor firme al caror proprietar real e greu de dibuit, stapanul unor foste intreprinderi de stat, extrem de interesante, cum ar fi Comaliment (sute de spatii comerciale), Miorita (cateva restaurante, printre care cochetul Doina) si Pavilionul H din Parcul Herastrau. Toate, adjudecate la preturi mult subevaluate, dupa moda timpului.
Cireasa de pe tort o constituie cele peste 200 hectare de teren dintre aeroportul si padurea Baneasa, dobandite printr-o asociere cu Universitatea de Agronomie, prin subevaluare si fara scoaterea din patrimoniul public, fara ca Ministerul Invatamantului sau Primaria sa obiecteze.
Mecanismul constituirii acestei averi ar putea constitui un studiu de caz pentru felul in care nomenclatura securisto-comunista s-a reprodus, prin valorificarea unor fonduri obscure si a unui capital de relatii cu structurile de conducere ale statului, in originala economie de piata. Cazul nu este deloc singular (mai degraba paradigmatic) si de aceea ar merita investigat cu mai multa atentie. "Crima ca a facut o investitie de cateva miliarde in Bucuresti" are semnificatii mai profunde decat lasa sa se inteleaga, cu binecunoscuta-i candoare, seful statului.
In cealalta speta, ex-razboinicul luminii exemplifica o alta maladie a Romaniei contemporane. Omului i s-a furat masina. Spre deosebire de fraierul de rand, care ar fi anuntat politia, latifundiarul si-a trimis garzile personale, care au identificat eficient faptasii (se intelege, prin cooperare cu retelele de traficanti), le-au aplicat o corectie corporala, dupa care stapanul absolut le-a dat, marinimos, drumul. Ca sa continue sa fure masini – pe ale fraierilor din fraza precedenta. Becali nu se face vinovat numai de lipsire de libertate, ci si de tainuirea infractorului (caci infractiunea de furt s-a produs), si de complicitate la viitoarele furturi ale bandei.
Din pacate, practica celor puternici de a-si face dreptate prin orice mijloace, in afara celor legale, este larg raspandita si, din pacate, simpatizata de multa lume – dovada, simpatia cu care a fost privit Becali atunci cand a istorisit intamplarea intr-o emisiune de televiziune precedenta punerii sub acuzare. Ea are sanse sa devina un model si sa se generalizeze, ceea ce duce, inevitabil, la instaurarea domniei legii junglei.
Aceste teme au disparut din atentia publica, sufocata de noianul de scenarii asupra intereselor care au dus la declansarea celor doua scandaluri (poate unul singur). Este probabil ca exista implicatii grave, este posibil ca cele doua personaje sa fie victime colaterale ale unei infruntari dintre grupuri implicate in structurile actuale de putere. Asta insa nu trebuie sa ne impiedice sa vedem faptele in sine, a caror gravitate intrinseca nu e deloc de neglijat. Ele trebuie judecate ca atare, astfel incat opinia publica sa inteleaga natura vinovatiilor, independent de contextul care le-a adus la lumina.
