Nici acum, la mai mult de un an de la deschidere, nu stiu daca imi place sau nu Other Side, excrescenta electronica a Expiratului. Mai degraba da. Imi place cum e amenajat – mobila zebrata si movul turbat de pe pereti – imi mai place cum locul devine brusc foarte intim in timpul lecturilor (fata de Club A care, in timpul evenimentelor culturale, arata ca o pestera igrasioasa), ma dau in vant dupa usa de sticla care face trecerea spre Expiratul rock (care, prin usa transparenta, se vede ca o alta lume, murdara si pipernicita), imi place gaselnita de a mixa doua cluburi promovand genuri total diferite, ca la Szighet unde alergi intre o multime de scene. si nu in ultimul rand, imi plac oamenii care spun ca sunt fani ai Other Side-ului – inteligenti, caustici si antiurbani. Astea sunt deci bilele albe ale locului.
Ce nu-mi place: ca nu se gaseste bere la 0,5 si chelnerii fac urat cand incerci sa strecori o bere la jumatate din cealalta parte (cel putin in timpul lecturilor de vineri). M-a dezamagit la inceput, cand in loc de electronoise si industrial (adica muzica electronica pe "power", care face trecerea de la rock-ul cinstit la electro) am descoperit ca de obicei se pune fix muzica electro care se aude in alte 15 cluburi, funky si alte glume jazzy de care m-am plictisit ingrozitor.
E drept ca uneori mai auzi sonoritati agresive si baietoase, care amintesc de Web, dar in mare e cam aceeasi peltea de clubbing pe care o poti auzi in locurile bucurestene cu traditie in clubbing. si, in fine, nu sunt neaparat convins ca imi place lumea care vine in weekend in Other Side, rockeri care fac trecerea spre electro si atunci "o ard" raggae cu mixuri drum’n’bass dubios de roz. De fapt, publicul amestecat din weekend ar trebui sa-mi placa, oameni obisnuiti, fara gadgeturi subculturale, transpirand si ei pe acolo – dar ceva ma impiedica sa-mi placa (prea arata a wannabes). Cred insa ca eu gresesc.
