Acum o saptamana, zeci de romani au fost impiedicati sa intre in Republica Moldova, pornind de la cele mai puerile motive si pana la abuzuri in serie ale granicerilor de peste Prut. Ce se afla dincolo de scandalul de la vamile basarabene?, ne-am intrebat. De ce calitatea de cetatean roman este atat de greu de digerat de catre vamesii din tara vecina? Miercuri, 1 aprilie, pe la 9.30 dimineata, am pornit catre Moldova vecina. Cu un Logan romanesc si pasapoarte pe care scria "Romania". si cu multa curiozitate, bineinteles.
Pe la 10.30, ajungem in Vama de la Albita. Pe cer, norii se aduna amenintatori, fara sa dea impresia ca ar aduce ploaie. Tragem in sectorul destinat iesirii din tara. In fata noastra, un microbuz cu numere de Chisinau si o masina cu numar de Bucuresti. Stam cam cinci minute, timp in care soferul de pe microbuzul moldovenesc se tot foieste pe la ghiseele vamii. Din masina cu numar de Bucuresti, un pasager ne face semn. "Va rog sa dati mai in spate, vrem sa iesim", ne roaga. Probabil, nu au toate documentele in regula. Intram la rand, in spatele microbuzului. Un caine sta plictisit pe peronul de langa ghiseele vamale, insensibil la masinile din jur. Unul din vamesi ne spune sa tragem pe banda de alaturi. "Prezentati actele. La microbuz mai sunt de facut verificari", ne spune vamesul. In mai putin de un minut, ni se permite iesirea din tara. Plecam incet spre vama de la Leuseni. Pe dreapta, un indicator ne arata directia: "Chisinau".
Inainte de podul pe sub care Prutul trece lin de sute de ani, vedem mai multe magazine duty-free. Unele au in geam afise cu "Inchis", in altele vanzatoarele stau cu ochii dupa masinile care intra sau ies din vama.
Ajungem pe pod si ne indreptam, cu 20 km/ora, spre vama moldoveneasca. Ajungem la ultimul punct de frontiera a Romaniei, un post in care un politist ne priveste cu ochi severi, critici. Ne indreptam spre cladirile albastre care ne apar in fata. In stanga, un pavilion urias, pe care troneaza emblema statului moldovenesc. Cam liniste in zona, observam. Tragem undeva pe dreapta, intre doua corpuri de ghisee. Trecem de linia care scrie "Stop", din neatentie, dupa care dam putin inapoi. Iese un granicer, care ne priveste cu ochi sfredelitori. "Buna ziua.
Unde mergeti?". Ii spunem ca vrem sa ajungem la Hancesti, pentru o discutie cu presedintele Raionului. Nu spune nimic, se uita in pasapoarte, ne tinteste cu privirea pe fiecare, dupa care intra in corpul de cladire din care a iesit. Coboram din masina. In fata, dealurile impadurite te duc cu gandul catre alte vremuri, in care stefan cel Mare mergea dintr-o parte intr-alta a Prutului, fara permise de calatorie sau pasapoarte. Din corpul de cladire in care intrase mai inainte granicerul cu pasaoartele noastre, ies patru tineri. Militari, imbracati in costume kaki, cu caschete de un verde crud. Ne privesc fara prietenie, de parca se intreaba ce cautam in tara lor. Au uniforme care se aseamana cu cele rusesti, modelul sovietic. Se indreapta spre pavilionul mare, cel cu stema Moldovei. In mai putin un minut ne sunt aduse pasapoartele. Ne gandim: "Gata, pana aici ne-a fost. Ne trimit inapoi, in Romania".
Granicerul moldovean se uita la masina, ne priveste scurt, dupa care spune: "Da, treceti mai departe. Mergeti la banca si la vama". Nu ne vine a crede. Suntem ca si intrati in Republica Moldova, loc in care in ultimele doua saptamani nu a intrat mai nimeni.
La "banca", nu ti se dau chitante sau facturi
Intre cele doua corpuri de control vamal, un vames vine si ne intreaba. "Aveti ceva de declarat?". 'Nu". Ia pasapoartele si intra inauntru. Lucreaza la calculatoare, timp in care privim in jur. Din spate, se apropie microbuzul moldovenesc pe care-l "depasisem" in vama Albita. soferul microbuzului pare un cunoscut al vamesilor si granicerilor, este volubil. Se deschide ferestruica si vamesul ne intinde pasapoartele. "Mergeti la banca". "Banca" este un ghiseu cu o ferestruica mica, in care mergi sa platesti o taxa de folosire a drumurilor din tara vecina. Asa deducem, pentru ca nimeni nu-ti spune clar pentru ce dai banii. O functionara se uita cu atentie la noi. Intrebam cat trebuie sa platim.
"Aveti lei moldovenesti sau romanesti?". "Romanesti". "Pai, cam 200.000 de lei, in banii dumneavoastra", spune o doamna de la "Banca". Dam banii, ni se spune "Drum bun" si gata. Fara nicio chitanta, factura, ceva care sa demonstreze ca am platit. Femeia ne striga: "Cand va intoarceti, sa aveti cinci lei asupra dumneavoastra". Ii multumim. Gata. Rasuflam usurati. Ne indreptam spre capatul vamii, unde este intrarea in Republica Moldova. Se ridica bariera si un granicer ne priveste cu atentie, in timp ce rulam cu atentie spre Basarabia.
Satele basarabene, inecate in saracie
Cum intram in Republica Moldova vedem aceeasi saracie ca in judetele de peste Prut. Aceleasi case amarate, aceleasi garduri improvizate, aceleasi magazine mici si intunecoase. Pe un deal, deasupra Leuseniului, un tanc stajuieste Valea Prutului. Cu litere rusesti, scrie simplu: "August 1944". Trecem de un post de control rutier, care in loc de ferestre are foi de tabla, dupa care ne indreptam spre Hancesti. Cam 30 de kilometri. Ne oprim la un popas, intr-o padure. In fata hanului, care se numeste "Popas vanatoresc", o masina de teren scumpa, cu numar de Chisinau. Intram in popas si ne asezam la masa. "Ce puteti sa ne dati repede?". "Avem zama de pui". stim ca zama moldoveneasca este echivalentul supei de pui. "O zama si cartofi prajiti, plus salata de rosii". "Painea sa fie neagra sau alba?". "Neagra".
Mancam repede si platim. 77 de lei moldovenesti. Cam 25 de lei romanesti. Plecam spre Hancesti. Drumul strabate dealuri impadurite cu pini si mesteacan. E frumos, o frumusete domoala. Ne frapeaza faptul ca nu stii unde te afli, nu este niciun indicator, mergi in continuu, fara sa stii spre ce te indrepti. La un moment dat, dupa multe dealuri urcate si coborate in fuga masinii, ajungem la o pancarta imensa: "Hancesti". Un oras cu 15-17.000 de locuitori, capitala raionului cu acelasi nume. De la Hancesti la Chisinau mai sunt 35 de kilometri. Intram in oras. Doua masini de politie stau intr-o intersectie. Niste masini rusesti, cam rablagite, vopsite in negru si alb, din care politistii privesc tot ce misca prin oras.
La Consiliul Raional, presedintele Anatolie Chetraru explica ce se petrece in Basarabia, in acest moment. Este membru al Partidului Democrat, lucru greu de gasit la un sef al administratiei publice moldovene. "La noi, autonomia locala nu prea este asa de autonoma cum ar trebui sa fie. Cu vama, problema a fost ca unii graniceri nu au vrut sa lase sa intre romanii, au fost unii mai caposi. Ei, sa treaca si alegerile de la 5 aprilie, mai vedem ce va fi. La noi in raion, cred ca o castige comunistii, dupa care democrat-liberalii, asta va fi ordine. E complicat, sa vedem cu ce o sa se termine alegerile aistea", spune Chetraru.
Primarul Hancestiului: "In unele locuri se cauta destabilizare"
La primarie, Alexandru Bodnari, un om de afaceri, spune ca situatia dintre Romania si Republica Moldova este mai complicata decat cea dintre Republica Moldova si Ungaria. Primarul, om de afaceri, nu se sfiieste sa spuna ca situatia de la vama s-a tensionat din cauza intereselor "de destabilizare a Republicii Moldova". "Eu sunt de o parere: in aceste autobuze care nu au fost lasate sa treaca erau si corturi si diferite materiale, ca sa fie puse in fata Guvernului. Au fost pregatite si finantate, lucrurile acestea, va dati seama ca nu pot spune de catre cine.
Cum ar fi ca din Republica Moldova sa vina cu lucruri din acestea in Romania. Sunt probleme care in unele locuri sunt facute sa destabilizeze situatia", spune edilul, care se declara independent. Doi oameni de administratie, doua opinii diferite din acelasi oras. Prin Hancesti, o masina urla din difuzoare in favoarea unui partid. O masina Lada, vopsita in portocaliu, pazeste in apropierea unei sectii de votare. Iesim din oras, urmariti de imaginea unui urs maron, cu inele olimpice, postat fix la iesirea din oras.
Nu stim ce inseamna. Ajungem repede la Vama Leuseni. Un granicer verifica portbagajul. Nu gaseste nimic in neregula. Ni se spune sa mergem la "banca", unde platim cinci lei moldovenesti. Ca si la intrare: nicio chitanta, nimic. Un militar de la graniceri, femeie, se uita taios la noi. Nu zambeste nicio secunda si se uita incruntata la fiecare cetatean. Iesim din vama moldoveneasca in 5 minute. In spate, in timp ce rulam spre Romania, ramane o tara distrusa de interese politice si economice.
