Cum poate fi judecat faptul ca Monica Macovei va figura pe pozitia a doua pe lista de candidati la europarlamentare a PDL? Daca ne gandim ca Monica Macovei NU este ministru al Justitiei si ca am ramas sa ne canonim cu acelasi domn Predoiu, omul Codurilor aberante, prezenta Monicai Macovei printre europarlamentarii romani pare un premiu de consolare palid. Daca ne amintim ca Monica Macovei este una dintre putinele personalitati publice din Romania ale carei profesionalism si integritate au starnit admiratie la Bruxelles si ca ar fi acceptata, probabil, cu urale intr-un post de comisar, atunci faptul ca nu va fi decat unul dintre cei 736 de europarlamentari pare, din nou, prea putin.
Dar daca ne gandim cum ar fi aratat ministrul Monica Macovei la masa actualului Executiv PDL-PSD alaturi de oameni precum Dan Nica, Bazac sau Ilie Sarbu, atunci poate ca un mandat de europarlamentar nu este o idee atat de rea. Din ratiuni politice marunte sau din ratiuni de stat, liderii PDL au decis sa inghita broasca aliantei cu PSD si pentru asta au fost nevoiti sa faca o serie de compromisuri care pentru nucleul electoral dur al partidului sunt inacceptabile. Impartirea functiilor in Guvern, a sefiei agentiilor de stat sau a functiilor in Parlament i-a compromis pe unii dintre liderii acestui partid intr-un mod, poate, iremediabil. Domnii Blaga, Videanu, Berceanu, Pogea sau Udrea ar trebui sa contemple serios posibilitatea ca actuala guvernare sa ii secatuiasca de legitimitate si onorabilitate politica si sa ii arunce in dizgratia electoratului.
In aceste conditii, PDL are o mare problema. Daca presedintele Basescu pierde alegerile prezidentiale, atunci PDL risca sa intre in picaj. Cu o locomotiva electorala pe linie moarta si cu o echipa de lideri decredibilizata de compromisul guvernarii cu PSD, PDL s-ar confrunta cu pericolul dezintegrarii. Pentru a nu stiu cata oara in ultimii 20 de ani, curentul de centru dreapta ar fi nevoit sa se reinventeze politic. La un asemenea scenariu viseaza cu ochii deschisi Ion Iliescu, Adrian Nastase sau Crin Antonescu si, de aceea, atat PSD, cat si PNL si-au construit tactica politica in functie de Traian Basescu. Intregul lor efort si chiar alegerea conducerii sunt subordonate – am vazut la PNL – obiectivului detronarii lui Basescu.
Dar sa presupunem ca Traian Basescu va castiga, cel mai probabil, prezidentialele de la toamna. Dupa trei ani, fara posibilitatea de a mai candida pentru un nou mandat, Traian Basescu isi va fi epuizat resursele de popularitate si va deveni ceea ce in Statele Unite se numeste lame duck, un politician in mare masura irelevant.
Paradoxal, dar PDL are mai multa nevoie decat PNL si PSD de o strategie post-Basescu, de o cale prin care sa asigure o tranzitie calma si inteligenta spre un partid care sa fi depasit conditia "prezidentiala" si sa isi fi consolidat statutul de principal partid de centru dreapta, deocamdata incert.
In cel mult trei ani, PDL ar trebui sa aiba la dispozitie o noua generatie de lideri care sa fie capabili sa surmonteze handicapul compromisurilor guvernarii cu PSD si pierderea motorului Basescu. Din acest motiv, prezenta in Parlamentul European a Monicai Macovei, a lui Cristian Preda sau a lui Traian Ungureanu reprezinta o sansa. PDL trebuie sa propuna publicului intr-un timp relativ scurt un grup de lideri puternici si necompromisi iar Parlamentul European poate deveni o scoala excelenta in vederea asumarii ulterioare a unor responsabilitati la nivel national.
Bineinteles, exista si riscuri. Parlamentul European nu este tocmai un spatiu ideal pentru a cultiva responsabilitatea politica. Multi dintre cei care sunt plasati pe liste sunt batrani elefanti care gasesc in hemiciclul de la Strasbourg un cimitir de lux in care pot sa moara politic – Theodor Stolojan, Norica Nicolai, Adrian Severin, Ioan-Mircea Pascu – si exista intotdeauna riscul ca mandatul de europarlamentar sa fie privit ca sinecura, ca o vacanta prelungita timp de cinci ani pentru cei care au binemeritat de la partid.
