Roger Scruton este un filosof si politolog britanic care in vremurile de apogeu ale regimului ceausist infiera si milita impotriva tentativelor statului de a substitui vechii culturi romanesti, bazata in buna parte pe o mostenire occidentala, un sistem atat totalitarist, cat si fanatic. Zilele trecute, profesorul a vizitat Bucurestiul la invitatia Institutului de Studii Sociale.
Scruton a conferentiat pe tema politicilor de subventionare, respectiv a rolului nefast pe care statul il poate avea, voluntar sau nu, in anihilarea initiativei si a independentei individului. La o prima vedere, subiectul ales pentru publicul romanesc pare unul perimat, avand in vedere ca statul roman s-a retras din activitatea economica a tarii in chiar mai mare masura decat cel britanic – unul dintre binecunoscutii pionieri ai privatizarii. Dar in Romania retragerea statului a fost una iluzorie.
Capitalistii – mari sau mici, de notorietate sau neinsemnati – continua sa mentina, de cele mai multe ori, relatii neobisnuit de stranse cu statul, contand fie pe bunavointa concreta a acestuia, fie pe indolenta sa in chestiuni ce permit propasirea afacerilor lor. La ora actuala, de-a lungul si de-a latul Europei prospera, mai ales, corporatiile, in timp ce puterea a incaput pe mainile unor consortii compuse din capitalisti, birocrati si o serie de grupuri profesionale care actioneaza concertat in vederea schitarii unei agende cat se poate de limitate si putin tolerante in privinta vrerii si/sau doleantelor cetateanului. Uniunea Europeana ramane, in acest sens, cea mai avansata forma a unei democratii administrate. Mai mult ca oricand, constructia europeana se bazeaza astazi pe dependenta populatiei sale, care, gratie ascensiunii multiculturalismului si, in consecinta, a fragmentarii societatii in entitati separate – intemeiate pe criterii religioase, etnice etc. –, are sanse drastic reduse sa tina piept sau chiar sa combata oligarhiile aflate la putere.
Scruton este un bun cunoscator al SUA, conservatorul european admitand ca America ramane deocamdata cel mai important bastion al libertatii din lume – desi stilul precipitat de viata, dar si formele egalitariste particulare Statelor Unite nu-i sunt neaparat pe plac. In prezent, profesorul se declara ingrijorat de interventia masiva a Administratiei Obama in economia tarii, grav afectata de criza, temandu-se ca acest demers va dauna pana la urma si unor calitati cardinale ale americanilor, precum spiritul de initiativa si increderea de sine. Personal, inclin sa cred insa ca americanii s-ar revolta serios la ideea plasarii tarii in mainile catorva tehnicieni financiari, cazuti oricum in dizgratie publica. Societatea civila din SUA ramane o forta colosala, animata in mare parte de puternice convingeri religioase care incurajeaza civilitatea, intrajutorarea si buna vecinatate.
Americanii au gresit, ce-i drept, in repetate randuri crezand ca spiritul civic particular societatii lor – si nascut din necesitatea cooperarii colonistilor ajunsi in salbaticia tinuturilor vestice – poate fi insuflat si statelor postcomuniste. Pana la urma, salbaticia naturala s-a dovedit mai usor de imblanzit decat cea indusa de premeditarea si samavolnicia umana.
Totusi, Scruton crede ca lupta romanilor pentru adevarata lor mostenire culturala, asa cum o gasim exprimata in religie, muzica, arte plastice, arhitectura si o serie de traditii, este departe de a fi pierduta irevocabil. Filosoful britanic aminteste ca insasi tara sa natala a fost secatuita cultural o data cu aparitia schimbarilor menite a extirpa ideea nationala. Exercitiul delegitimizarii remarcabilei mosteniri culturale a unui stat a fost promovat constant de UE si de seria aliatilor ei locali – abilitatea lor la acest capitol demonstrandu-se, intr-un final, chiar mai mare decat cea a vechilor comunisti est-europeni.
Retorica lui Scruton nu are nici o inflexiune xenofoba, profesorul stiind prea bine ca in Marea Britanie a zilelor noastre destule dintre vocile care pledeaza in favoarea unei societati generatoare ale unei culturi comune, bazata pe legaturi si obligatii mutuale, sunt ale cetatenilor de origine africana, ajunsi intre timp persoane marcante in domeniul religiei sau al administratiei publice. Dar la acest capitol vest-europenii raman surclasati net de catre americani si de modul in care SUA au stiut sa incurajeze calitatile imigrantilor sositi pe teritoriul lor.
Cu o alta ocazie, Scruton relevase in acest sens ca legislatia americana s-a fondat, in buna masura, pe cea engleza, conferind supusilor statului binecunoscutele atribute ale libertatii, ocrotite prin litera legii de puterea excesiva a statului. Spre deosebire, Curtea Europeana de Justitie (CEJ) este alcatuita din judecatori "hraniti din codul napoleonic – astfel ca sarcina ei primordiala ramane implementarea deciziilor eurocratilor si nicidecum sustinerea drepturilor individului", argumentase atunci politologul.
De ce ne-am mai mira, prin urmare, ori de cate ori constatam ca institutiile publice din Romania au ramas dominate fie de membrii fostei nomenclaturi comuniste, fie de urmasii acesteia – continuandu-se astfel traditia autocratiei ce priveaza cetateanul de puterile care i se cuvin de drept? Potrivit lui Scruton, doar statul-natiune s-a dovedit pana acum capabil sa creeze o comunitate bazata pe principiul valorilor comune si al distribuirii responsabilitatilor. In opinia sa, UE poate deveni o forta de certa valoare doar in masura in care va sti sa accepte acest adevar, punand capat unui intreg proces de victimizare a natiunilor europene – si datorat preponderent pacatelor rezultate din vechea rivalitate franco-germana, ce apartine oricum de domeniul trecutului.
