"La Cocosatu" e un spatiu de pelerinaj al gurmanzilor din Bucuresti, cand se dedau la distractii populare – in "Scrisori pentru fiul meu", pana si Liiceanu ajunge sa vorbeasca despre mititeii de acolo. Anul trecut, pe aceeasi vreme haina, mi-am mancat mititeii afara, dardaind, pentru ca nu aveam rezervare, iar inauntru chiar si la nefumatori nu aveai unde sa strecori un scaun. si anul asta am ajuns la Cocosatu fara sa fac rezervare si cu inima la fel de stransa; dar lunga mi s-a facut fata descoperind (in plina zi de sambata, la ora unu dupa-amiaza) puzderie de mese libere. Brandul acestui restaurant, modest imbracat in termopane albe, s-a construit inca din anii ‘90 – acolo, mititelul a fost de la inceput o opera de arta de dimensiuni epopeice, dimensiuni ce justificau chiar pretul si pentru sufletele simple pentru care gustul artistic nu e un argument.
Mititelul a ramas aceeasi opera de arta, insa de dimensiuni tot mai artizanale, livrata la preturi din ce in ce mai mari: nu mica mi-a fost surpriza sa descopar ca prabusirea leului si a bursei din toamna a generat un fara precedent pret de 2.7 de lei (comparativ cu 2.4 de lei in acelasi interval al anului trecut) pentru o chestie cam cat degetul meu aratator. Gustul e insa la fel de bun – puternic impregnat cu fum, zemos dar patruns pe dinauntru – si a fost apreciat pana si de amicii care nu se dau in vant dupa mititei; pe de alta parte, trei mici pentru stomacul finut al uneia din tipele de la masa s-au dovedit complet neindestulatori, iar asta a facut ca imediat sa apara niste cartofi pai (la pretul absolut rezonabil de 4,5 lei).
Mustarul a venit, sub forma de supa, din partea casei – in ruptul capului nu inteleg de unde moda asta cu mustarul diluat cu apa servit la mititei, de vreme ce nimeni nu are intentia sa-l bea. Am mai luat, din greseala, o minuscula salata asortata (castraveti murati moi, ardei si varza rosie ok) la pret de Hilton – 7 lei. In vremuri de criza, se pare ca "La Cocosatu" a ales calea exclusivista a berii belgiene si a devenit un loc popular de maxim rafinament: am vazut o multime de tipi bine imbracati care foloseau restaurantul ca take away, cumparand mititeii pentru acasa.
