15.2 C
București
duminică, 22 septembrie 2024
AcasăSpecialFMI: pentru unii muma, pentru altii ciuma

FMI: pentru unii muma, pentru altii ciuma

» Autoritatile romane au inceput la Bucuresti negocieri dificile cu delegatia Fondului Monetar International (FMI), in vederea unui imprumut menit sa ajute tara sa surmonteze criza economica, dar care va fi insotit de masuri stricte de austeritate. Recursul la FMI este departe de a fi unanim in Romania, politicieni, sindicate, oameni de afaceri, analisti, presa si romanii fiind divergenti in opiniile privind necesitatea unui astfel de imprumut, stiute fiind conditiile.

FMI este o institutie internationala multilaterala ce grupeaza 185 de state, rolul sau fiind de a promova cooperarea monetara la nivel mondial, de a garanta stabilitatea financiara, de a facilita schimburile internationale, de a contribui la  un nivel ridicat al locurilor de munca, la stabilitatea economica si de a determina reducerea saraciei. Asigura stabilitatea sistemului monetar international si gestionarea crizelor financiare si monetare. In acest scop acorda credite tarilor cu dificultati financiare intr-un grad care ar pune in pericol organizarea lor guvernamentala, stabilitatea sistemului lor financiar (banci, piete financiare) sau fluxurile de schimb din comertul international cu alte state. Dar FMI conditioneaza imprumuturile acordate de implementarea unor reforme economice vizand ameliorarea gestionarii finantelor publice si o crestere economica echilibrata pe termen lung.

Institutia FMI a fost creata in iulie 1944 la Conferinta de la Bretton Woods si avea scopul asigurarii stabilitatii unui sistem monetar international care, afectat grav in momentul Marii Depresiuni din anii ‘30, avea efecte catastrofice asupra economiei mondiale. Obiectivul era impiedicarea marilor economii mondiale sa recada in situatia anilor ‘30, cand devalorizarile monetare si deciziile politicilor economice unilaterale agravasera tensiunile in plan mondial. Dupa 1976 si disparitia sistemului fix de schimb, FMI a mostenit un rol nou in fata problemelor de indatorare a statelor in curs de dezvoltare si a unor crize financiare.  Un rol de sustinere a tarilor aflate in dificultate financiara in asa fel incat sa impiedice izbucnirea unei crize financiare similare celei care a lovit SUA in 1929. Creditele sunt destinate sa permita bancilor centrale sa-si apere moneda nationala pe piata de schimb, dar sunt supuse unor conditii si statele  trebuie sa se angajeze intr-o politica de austeritate supravegheata de FMI, pentru a remedia cauzele deprecierii monedei nationale.

 

Experti si analisti de renume critica insa "dublul limbaj" al FMI, organizatie contestata in prezent de numeroase state, intre care Rusia, China, Brazilia. Cu declansarea crizei internationale in vara anului 2008, sunt analizate esecurile FMI si Bancii Mondiale in aplicarea politicilor lor neoliberale, considerate "dogme", cele doua institutii profitand pentru a reveni in prim-planul scenei.  Timp de decenii, ele au impus cu forcepsul masuri de dereglementare si de programe de ajustare structurala care au condus la actualul impas. Previziunile lor economice nu mai sunt fiabile. In noiembrie anul trecut, FMI pronostica o crestere mondiala de 2,2% pentru 2009. In ianuarie, previziunea era ajustata la 0,5%, pentru ca in martie  estimarea sa fie negativa. Potrivit acestor analisti, expertii FMI apara cauza marilor creantieri  fata de cetatenii ale caror drepturi fundamentale sunt garantate din ce in ce mai putin.

 

In timp ce situatia economica se deterioreaza rapid, marii financiari ai lumii se straduiesc sa pastreze controlul si sa dea FMI rolul de salvator care va ajuta saracii sa faca fata ravagiilor acestei crize. Or, tot ce se petrece este contrar. Guvernele care semneaza un acord cu FMI pentru a putea obtine un imprumut trebuie sa aplice mereu aceleasi "retete" care agraveaza degradarea conditiilor de viata ale populatiei.

» "Marea deziluzie"
Joseph Stiglitz, laureat al Premiului Nobel, fost consilier economic al lui Bill Clinton intre 1992 si 1997, apoi director economic la Banca Mondiala (1997-2000), demonstreaza in cartea sa "Marea deziluzie" cum functioneaza BM si FMI, analizeaza politicile lor si trateaza crizele economice asiatica (1997) si rusa. Autorul constata ca in special FMI actioneaza in functie de revendicarile si interesele investitorilor multinationalelor, impunand un fel de dictatura pietelor financiare internationale, victimele fiind tarile aflate in criza. Lor, FMI le impune structuri neoliberale care sa ajunga sa duca aceste state intr-o criza si mai profunda.
Stiglitz este in favoarea liberului schimb si critica politica BM si FMI, care se bazeaza pe patru piloni: liberalizarea comertului si deschiderea pietelor pentru investitorii straini; privatizarea intreprinderilor si serviciilor de stat si liberalizarea legislatiei; austeritatea fiscala; lupta contra inflatiei. FMI constrange tarile aflate in criza, care au nevoie de credite, sa liberalizeze imediat si cu orice pret pietele financiare, urmarea fiind ca orice investitor strain poate investi si retrage bani in orice moment, valuri speculative ajungand sa arunce aceste tari in crize repetate.

Succese si esecuri
Dupa 2005, creditele acordate de FMI s-au redus drastic datorita bunei sanatati economice in lume si, in special, a statelor din America Latina.
 Inceputul anilor ‘90 a fost marcat de implozia blocului sovietic si de necesitatea pentru FMI sa organizeze sistemul monetar al tarilor din Europa de Est si al Rusiei in vederea integrarii in sistemul financiar mondial si a unei mai bune tranzitii a acestor economii planificate spre economia de piata. La inceputul anilor ‘90, finantistii internationali au relansat imprumuturile pentru Mexic intr-un context de reforma a pietei care viza liberalizarea economiei. Criza a fost rapid depasita, desi sunt analisti care sustin ca redresarea rapida a Mexicului nu este meritul FMI, ci al rolului creditelor comerciale americane si al integrarii tarii in noua ALENA, Acordul de liber schimb nord-american.

Criza financiara asiatica a lovit in special Indonezia in 1997, unde FMI a impus o politica de austeritate monetara si rigoare  bugetara. In fata expansiunii crizei, tarile Asiei au adoptat pozitii diferite fata de politicile preconizate de FMI. China a evitat criza adoptand politici de expansiune economica, contrar recomandarilor Fondului. Malaezia nu s-a supus nici ea recomandarilor FMI, atragand criticile acestuia, la fel si Coreea de Sud. Atunci, Japonia a propus crearea unui fond monetar asiatic. Stiglitz arata ca ajutoarele acordate de Trezoreria americana si FMI au contribuit la reunirea conditiilor unei crize in Argentina. Unele state latino-americane, in special Argentina si Chile, au fost aratate drept exemple bune de aplicare a principiilor "consensului de la Washington", in final cele doua state inregistrand o anume reusita.

Criticile aduse FMI de analisti si economisti reputati se refera la faptul ca ajutoarele acordate statelor in dificultate se dau sub conditii similare. FMI preconizeaza aceleasi recomandari economice si global aceleasi planuri de ajustare structurala – pentru tara care accepta imprumutul –, fara sa analizeze in profunzime structura fiecareia. Conditii care functioneaza asemenea testelor-grila, desi "elevii" sunt in clase diferite.

FMI, regulator global
In capitala britanica, pe 2 aprilie are loc summitul G20 unde, asa cum s-a precizat la incheierea reuniunii ministeriale pregatitoare din zilele trecute de la Horsham, langa Londra, sefii de stat si de guvern vor conveni cresterea semnificativa a resurselor FMI. Scopul este de a face fata unei crize economice care se extinde la scara planetara, organizatia fiind obligata sa isi multiplice ajutoarele acordate statelor aflate in dificultate.  Acum, resursele FMI sunt de ordinul a 200-250 de miliarde de dolari, iar europenii doresc dublarea Fondului la 500 miliarde, asa cum, de altfel, a cerut si organismul financiar international.

Americanii doresc, in schimb, triplarea Fondului pentru a ajunge la 750 miliarde. Decizia de majorare a Fondului este un semnal adresat pietelor mondiale. G20 pare decis sa disipeze sentimentul unei disensiuni intre europeni si americani. La Washington, presedintele Barack Obama a respins ideea "pozitiilor divergente", cerand Summitului de la Londra sa decida o coordonare in scopul reglementarii sistemului financiar si luarea de masuri de relansare "suficient de puternice".

La randul lor, presedintele francez, Nicolas Sarkozy, si cancelarul german, Angela Merkel, s-au declarat "determinati" sa obtina rezultate concrete la acest summit in vederea "reglementarii financiare internationale", sustinand "moralizarea" finantei internationale prin supravegherea fondurilor speculative si a altor fonduri susceptibile sa creeze un risc sistemic. Pentru Franta si Germania, FMI trebuie sa detina un rol in supravegherea planului de actiune care urmeaza a fi adoptat la Londra.

Cele mai citite
Ultima oră
Pe aceeași temă