» A spune ca Macedonia este o tara amestecata etnic este un truism. Lucrul era stiut de multa vreme, iar Macedonia a fost de multe ori comparata cu o Iugoslavie in miniatura. Amestecul etnic din Macedonia este atat de frapant incat numele tarii a fost folosit pentru a desemna o salata de fructe amestecate la intamplare, o "macedonie de fructe". Macedonia este tara in care minoritatile se bucura de cel mai larg statut legal. Dupa scindarea de fosta Iugoslavie, au fost recunoscute cinci minoritati nationale: albanezii, romii, turcii, sarbii si vlahii (aromanii). Pentru romi si aromani, aceasta recunoastere a constituit, de altfel, o premiera absoluta.
Pentru multi observatori, recunoasterea generoasa a acestor minoritati ascundea un calcul politic: punand pe picior de egalitate comunitatea albaneza (un sfert din cele doua milioane de locuitori ai Macedoniei) si cea aromana (9.000 de persoane la ultimul recensamant), guvernul spera sa poata astfel relativiza si neutraliza importanta numerica a albanezilor. Pana in 2001, de altfel, Constitutia Macedoniei vorbea numai despre "comunitati", iar termenul de "minoritate" nu era folosit nicaieri in documentele oficiale. Incepand din 2001, in urma introducerii in Constitutie a unor amendamente, termenul de "comunitati" a fost abandonat, iar astazi se vorbeste despre un "popor macedonean" compus din mai multe "nationalitati". Albanezii, tiganii, turcii, sarbii si aromanii sunt, astfel, astazi "parte" din "nationalitatea" lor si, in acelasi timp, "cetateni ai Macedoniei".
Aceste amendamente din 2001 au fost introduse in Constitutie in urma "acordurilor de la Ohrid", care au pus capat scurtului razboi civil dintre albanezi si macedoneni. Pana la acele amendamente, limba oficiala a tarii era una singura: macedoneana, o limba slava, inrudita indeaproape cu bulgara. Bulgaria, prima tara care a recunoscut existenta Macedoniei, nu recunoaste, in schimb, existenta limbii macedonene, pe care bulgarii o considera ca fiind doar un dialect bulgar. Astazi, in schimb, limba macedoneana este definita doar ca fiind cea folosita in relatiile internationale. In interiorul tarii insa, orice limba vorbita de mai bine de 20% din populatia unei localitati poate fi folosita in administratie. Albaneza a capatat totusi un statut aparte, in masura in care poate fi folosita in comunicatiile cu guvernul central, precum si in Parlament, unde este asigurata in permanenta o traducere in direct.
De altfel, cu exceptia oraselului Sutka, de langa Skopje, unde romii formeaza majoritatea celor 50.000 de locuitori, macedonenii si albanezii sunt singurele grupuri etnice majoritare peste tot in Macedonia. Albaneza a devenit astfel de facto o a doua limba oficiala. In invatamantul primar si mediu nu exista restrictii in folosirea albanezei in predare. Exista o universitate privata albaneza in orasul Tetovo. In invatamantul superior de stat insa, predarea se face optional in albaneza doar la Universitatea din Skopje, la facultatile de Pedagogie, Teatru si Lingvistica.
Macedoneana foloseste alfabetul chirilic, ca si sarba, in vreme ce toate celelalte nationalitati folosesc alfabetul latin.
Albanezii
Albanezii traiesc pe teritorii relativ compacte, in zonele muntoase din vestul si nord-vestul Macedoniei, precum si in capitala Skopje. Relatiile dintre albanezi si macedoneni raman tensionate, cu toata participarea unor partide albaneze la diferitele guverne de coalitie care s-au succedat. Reapar, periodic, semnele dorintei unora dintre albanezi de a realiza visul "Albaniei Mari", care ar cuprinde, pe langa Albania si Kosovo, partea de vest a Macedoniei si o bucata din Epirul grecesc. Acolo unde traiesc impreuna, cele doua comunitati se ignora reciproc, fiecare avand propriile ei cafenele, restaurante, magazine si medici. Casatoriile mixte au devenit rare.
Relatiile albanezilor cu celelalte minoritati sunt complicate de faptul ca musulmanii nonalbanezi au foarte adesea o identitate complexa si schimbatoare. Asa este comunitatea torbesilor, a macedonenilor musulmani. Torbesii sunt musulmani a caror limba materna este macedoneana, chiar daca majoritatea, asa cum se intampla in general cu musulmanii din Balcani, vorbesc fluent si limba turca, iar uneori se declara turci in recensaminte.
Se intampla deseori ca macedonenii si albanezii sa faca front comun in fata celorlalte minoritati. Acordurile din Ohrid din 2001 au fost, de altfel, negociate si semnate de catre reprezentantii macedonenilor si albanezilor fara ca celelalte comunitati sa fie luate in seama.
Turcii
In Macedonia, turcii au fost intotdeauna o populatie urbana care chiar si dupa caderea Imperiului Otoman si-a pastrat prestigiul cultural anterior. Potrivit ultimelor recensaminte, turcii ar numara circa 100.000 de locuitori. Limba turca este folosita de celelalte comunitati musulmane – albanezi, tigani si torbesi – de multe ori in egala masura cu macedoneana, drept limba de comunicare cotidiana. Multi dintre ceilalti musulmani, in special cei romi, se declara in mod oficial turci, ceea ce face dificil un calcul mai exact al importantei numerice a acestor comunitati. In trecut, de altfel, deseori musulmanii din Balcani erau numiti, pur si simplu, "turci", indiferent de limba pe care o vorbeau.
Astazi, turcii macedoneni sunt mai putin inclinati decat alte minoritati sa voteze automat pentru partide provenite din etnia lor, ceea ce explica de ce multi turci voteaza pentru partide albaneze sau pentru oricare alta formatiune politica cu un program electoral convingator. Turcii din Macedonia sunt insa in mod specific vizati de fenomenul "albanizarii", iar multi resimt faptul ca in regiunile in care albanezii sunt majoritari a fost impusa, asa cum o permite Constitutia, folosirea limbii albaneze in administratie. In asta, turcii (ca si romii) se dovedesc a fi aliatii obiectivi ai slavilor macedoneni, fiind cu totii ingrijorati de directia pe care o ia nationalismul albanez. Turcii se considera astfel – si sunt considerati – niste cetateni fideli ai statului macedonean. Turcii nu atrag niciodata suspiciunea autoritatilor macedonene si nu sunt considerati, spre deosebire de albanezi, a fi un soi de "coloana a cincea" a unei puteri externe. Turcia a fost, de altfel, una dintre primele tari care au recunoscut independenta Macedoniei.
Romii
Daca aromanii sunt prea putin numerosi pentru a putea conta, nu acelasi lucru poate fi spus si despre romi, asupra carora se acumuleaza resentimentul tuturor celorlalte grupuri etnice. Cu toate astea, Macedonia este una dintre putinele tari care promoveaza in mod explicit drepturile romilor, asigurandu-le prin lege un invatamant si o reprezentare politica minimala in limba lor. Pe langa o reprezentare automata in Parlament, romii macedoneni mai pot si sa deschida scoli si licee acolo unde sunt majoritari. Macedonia este, de altfel, singura tara in care drepturile romilor sunt garantate de Constitutie.
Tiganii din Macedonia sunt aproape cu totii musulmani, fara ca asta sa faca sa se schimbe ceva in atitudinea albanezilor si a turcilor fata de ei. Numarul romilor este estimat, in mod empiric, a fi cel putin la fel de ridicat ca acela al turcilor, cu toate ca in sondaje si recensaminte multi dintre ei prefera sa se declare mai degraba albanezi sau turci. Cateva mii de romi se declara, incepand de la recensamantul din 1994, ca fiind "egipteni". Autoritatile au acceptat acest lucru, astfel incat Republica Macedonia s-a dotat, de atunci incoace, cu o minoritate noua, "egiptenii", a caror aparitie este un surprinzator exemplu de feed-back, in masura in care legenda provenientei egiptene a tiganilor (de aici diferitele denumiri de "gypsy", "gitan", "zingaro", poate chiar si "tigan") a fost raspandita de cei din jur (netiganii, cei numiti de catre tigani "gagé") si nu are nici o baza reala.
Aromanii
Mai putin de 10.000 de macedoneni s-au declarat ca fiind aromani in ultimul recensamant. Lucrul ilustreaza in mod limpede declinul acestei populatii care in trecut a jucat un rol atat de mare in istoria regiunii. Aromanii macedoneni beneficiaza de programe in limba lor la radio si televiziune, insa sunt mult prea putin numerosi pentru a-si crea institutii proprii de invatamant, chiar daca legea le-o permite, in mod teoretic. Pe langa aromanii propriu-zisi, care sunt numiti in mod traditional "vlahi", in Macedonia mai traieste si un mic numar de megleno-romani, acestia din urma vorbind un dialect mult mai apropiat de romana literara decat cel al aromanilor.
Desi putin numerosi, vlahii macedoneni au pastrat, in schimb, un foarte bogat patrimoniu folcloric, iar multi dintre interpretii populari aromani din Macedonia au succes si pe langa celelalte grupuri etnice, nu numai in cadrul comunitatii lor. Viata intelectuala aromana s-a mai manifestat si printr-o lunga serie de traduceri in si din romana, realizate de oameni ca, de pilda, poetul Dina Cuvata.
