Dupa doua luni de la incheierea anului 2008, multi economisti si analisti ai pietei de actiuni de la Bucuresti si-au vazut depasite estimarile negative in ceea ce priveste rata PIB a Romaniei pentru trim. IV/2008 fata de perioada similara, deoarece aceasta a crescut numai cu 2,9%.
Totusi, ar trebui sa ne bucuram, fie si pe moment, ca prognozele care estimau o crestere a PIB la limita, de doar 0,5-0,75%, s-au dovedit prea pesimiste dupa ce statistica oficiala a comunicat rezultatele. Mai trebuie spus ca aportul la aceasta crestere, poate mai putin asteptata de multi investitori, a venit din sectorul agricol, 18%, si al constructiilor, 18,95%, dar si aici sub asteptari. In fond, avem o scadere a PIB de la 8,9%, inregistrata pe primele 3 trimestre, la 2,9%, ceea ce este deja mult.
In tot acest timp, cu estimari ale analistilor si apoi comunicate oficiale din partea INS, am putut observa cum temerile actualului Guvern au scos in relief adevaratele contractii si posibile evolutii ce pot aparea la nivel economic in anul 2009, cum ar fi in sectorul industrial. Acesta s-a depreciat cu 7,7% la Q4/2008, din care 9,2% a fost pe luna decembrie, ca urmare a scaderii masive a cererii interne si externe.
Mai concret, aceasta scadere a cererii, in fapt a consumului, care a contribuit cel mai mult la cresterea economica din primele trei trimestre, este mai mult de natura psihologica deoarece romanul de rand a inceput sa se teama pentru locul sau de munca. Ei bine, aceasta temere, accentuata si de contractiile puternice economice ale tarilor din jur, a determinat o repozitionare a raportului cheltuieli vs economii la nivelul consumatorului final, iar cuvantul care preseaza cel mai mult acum este somajul.
Pe de alta parte, chiar daca in ultimul trimestru economia tarii noastre a avut contractii serioase, comparabile cu celelalte tari din Uniunea Europeana, exista un mic avantaj determinat de un sector bancar echilibrat si profitabil, pe ansamblu, si combinat cu o politica monetara a Bancii Nationale a Romaniei potrivita conjuncturii actuale. Asa ca mi se pare firesc sa ne punem intrebarea de ce investitorii straini, dar si romani, au o participatie foarte redusa de o buna perioada de timp la Bursa de Valori din Bucuresti, in conditiile in care, in ciuda unor pareri mai putin avizate, exista totusi lichiditate pe pietele autohtone, mai ales la obligatiuni.
Sa existe oare o mai mare neincredere cauzata de initiative si participari mai slabe ale Guvernului pentru realizarea efectiva a masurilor de stopare a degradarii economiei? Sa fie de vina absorbtia slaba a fondurilor structurale europene destinate Romaniei, combinata cu o gestionare nepotrivita a fondurilor bugetare anterioare? Parerea multora este ca toate trei sunt valabile.
Ma voi opri asupra masurilor incluse in bugetul Guvernului pentru sprijinirea sectorului de utilitati, spre care se indreapta tot mai mult atentia viitorilor investitori. In fapt, acestia asteapta o declansare ampla a unui plan adevarat de salvare a economiei, aflata la pragul unei comprimari accentuate.
Trebuie sa recunosc ca mi-a fost greu sa aleg intre doi emitenti din acest sector, si anume intre Transelectrica si Transgaz, chiar daca ultimul este mai bine cotat la nivel indice beta (0,65/0,91). Pana la urma am ales actiunea TEL deoarece: deprecierea totala a pretului actiunii fata de nivelul maxim a fost mai mare, si anume de 81,8% (de la 48,4 la 8,8 lei), iar cea anuala este de 69,12%; pretul la curentul electric este mai stabil; P/E este de 4,28 in limita mediei emitentilor din regiune; P/B este de 0,24 (adica o subevaluare de circa 75%); gradul de indatorare este mai redus la nivel de ramura economica. Totodata, pretul actiunii este cu 12% sub valoarea nominala de 10 lei, iar fata de pretul de listare de 25,0 lei cu 64,8%, fara a mai reaminti de coborarea cu 47,6%% fata de pretul din oferta primara initiala, de 16,8 lei.
Oricum, graficul saptamanal al acestei actiuni ne prezinta in viitor o tendinta de scadere a pretului datorita corelarii semnalelor celor doi oscilatori, STS (13,21) si CCI (-121,59), ambii fiind aflati in zona de supravanzare. Ultimul oscilator arata chiar o mentinere sub pragul zonei neutre delimitata de linia de –100, ceea ce ne previne asupra unor noi scaderi in limita de variatie a unui canal de asa-zisa consolidare a pretului din zona 8,762-11 lei. In aceasta situatie, vom astepta semnalele clare de intrare moderata in piata in momentul in care cei doi oscilatori vor iesi din zona de supravanzare, corelat cu inversarea pozitiei liniilor celor doua medii mobile in ordinea SMA 10 mai mare decat SMA 20.
