I-am luat un interviu Magdei Ciumac, dar il pastrez in sertar pentru vremuri de restriste, cand Romania chiar n-o sa mai aiba despre ce sa vorbeasca.
Despre altceva o sa va povestesc acum. Una dintre cele mai inspirate prietene pe care le am, Ruxandra Ana, a tradus, la propunerea mea, o carte care i-a schimbat viata. Se numeste chiar "Cartea fara nume" si are un autor anonim. Toti cei care au citit-o inca se mai perpelesc gandindu-se cine oare ar fi putut scrie o asemenea trasnaie cu talc. Unii spun ca autorul ar fi Tarantino, altii cred ca ar putea fi Guy Ritchie (ma indoiesc), mai sunt si alte nume posibile pentru cel care-si zice, misterios, Anonymus. Un thriller parodic demential, tradus cu pasiune de cineva care a intrat in realitatea cartii cu arme si bagaje.
Traducatoarea e acum barmanita si ea, ca si Sanchez, unul dintre eroii cartii, intr-un oras polonez, unde isi savureaza o binemeritata bursa de studii. Ei bine, traducatoarea noastra si-a gasit sa-l invite, prin intermediul blogului ei personal, pe autorul-fara-nume la un bal mascat in barul polac in care lucreaza ea acum. si ia ghiciti: creatorul lui Bourbon Kid raspunde, tot cu masca pe fata, din spatele perdelelor groase ale mediului virtual! Uite-asa se incinse o hora prieteneasca intre un autor fara fata si fara nume si o traducatoare blonda, talentata si absolut fascinata de o carte care a innebunit deja jumatate de Anglie. Cei doi reediteaza un raport autor-cititor duduind de feromoni lectoricesti, pe care nu l-am mai intalnit de pe vremea romanelor populare, cand cititorii isi potopeau autorii preferati cu efuziuni epistolare. In fine, in versiune 2.0. Mai-mai ca as propune o lege care sa interzica publicarea numelui autorului pe coperta!