Luminita Gheorghiu si Mihai Constantin sunt doua valori ale teatrului nostru. In "Ajutorul" cei doi se lupta cu o tema didactic dezvoltata de viziunea regizorala ce are drept rezultat un spectacol cu pretentii, dar simplist in consistenta teatrala, sufocat de exagerari si intentii metaforice.
Din nou ne intalnim cu ambitia regizorului de a transforma piesa aleasa spre reprezentare, de a "inventa" incarcand textul in ideea de a ii sublinia original masajul. "Ajutorul" apartine dramaturgului maghiar contemporan, György Schwajda, fiind o piesa intr-un act cu intentii comice si satirice amare. Un barbat si o femeie, oameni simpli, modesti, taifasuiesc in bucatarie despre necazurile lor, ce provoaca iesiri violente. Alice Barb dedica viziunea sa regizorala: "tuturor femeilor calcate in picioare de barbatii lor, tuturor barbatilor cu ficatul smuls de vulturul betiei si tuturor copiilor ramasi in urma lor cu mana intinsa". Pentru aceasta a si "inventat", cum marturiseste in programul de sala, "moartea din final, copiii care tac, subsolul in care stau, anotimpurile care trec peste ei (…) si mai ales Vulturul care se apropie mereu". Spectacolul se incheie cu un vultur impaiat, asezat pe resturile mobilierului distrus de decaderea prin betie a celor doi, si cu bietii copilasi cersind. "Inventiile" regiei merg pana acolo, incat nu numai primitivismul si viciul personajelor sunt condamnate prin imagini teatrale amintind de teatrul cruzimii, dar si autoritatile carora li s-ar cere "ajutorul", iar din off vocile lor grotesti in tonalitati ne indica o societate lipsita de omenie.
Deosebit de dificila pentru actori devine interpretarea unor personaje implicate in situatii diverse, exagerat concepute in raport cu suportul replicii, adeseori neadecvat tratata ca imagine teatrala, ce nu poate sustine convingator demersul regizoral. Luminita Gheorghiu si Mihai Constantin trec, insa, peste aceste impedimente iscate de exagerarea imaginii scenice si investesc emotie in trairea interioara a situatiilor. In primele doua scene, femeia interpretata de Luminita Gheorghiu cioparteste sarguincios capul unui porc si taie, apoi, marunt o varza. De toate aceste "efecte" realiste duse la extrem, se achita sarguincios, sugereaza cu firesc si continutul replicilor, starile prin care trece personajul. Actiunile sale dictate de regie ar avea drept motivare pregatirea hranei pentru… "vulturul" ce-l detine un personaj din umbra. Acesta contra hranei pentru "vulturul" ce-l are ii va da bautura barbatului, devenit tata si sotul femeii, prin viziunea regizorala. Femeia Luminitei Gheorghiu traieste intens relatia cu barbatul din preajma pe care il iubeste, dar si revolta maltratarii sale cand acesta e beat, ca apoi actrita sa sugereze degradarea personajului cazut si el in patima alcoolului. La randul sau si Mihai Constantin sugereaza admirabil portretul barbatului vicios, dar iubitor fata de familie. Scena cand da cadouri de Craciun fetelor si o crenguta de brad sotiei este cu o sensibilitate aparte interpretata. Subtil sugereaza actorul fondul uman al personajului sau decazut din cauza betiei, dar si al altor motive ce tin de lumea in care traieste. Cei doi impresioneaza prin modul de interpretare a unor oameni, nu a unor personaje plasate in diverse contexte regizorale. Merita retinute si aparitiile fetei chinuite de betia familiei sale, emotionant desenate de Ioana Anastasia Anton, intr-un rol fara replica.
Actorii salveaza un spectacol in care regia, scenariul, ilustratia muzicala si light design apartin lui Alice Barb, ce a fost motivata de bunele intentii pentru condamnarea viciului si violentei, carora insa nu le-a gasit solutii teatrale convingatoare.
Ajutorul
Drama. 1h 30 min.
Autor: György Schwajda.
Regia, scenariul, ilustratia muzicala si light design: Alice Barb.
Cu: Luminita Gheorghiu, Mihai Constantin (…)
Teatrul Metropolis (021/210.51.08), sambata 28 februarie, ora 19.00. Pret bilet: 15,9 lei.