In ultimii trei ani ai Epocii de Aur, mii de ardeleni din Deva si Cugir au ignorat directivele partidului si au vizionat emisiunile posturilor TV occidentale prin intermediul antenelor parabolice ilegale, cocotate pe blocuri. Un singur aparat ajungea, in anii ’80, la 100.000 de lei, fiind chiar mai scump decat o Dacie. Totul a pornit de la ingeniozitatea a doi electronisti si s-a transformat rapid intr-un fenomen social si o afacere de milioane de dolari. Desi nu se mai stie cine a profitat de sumele uriase de bani, cert este ca totul s-a facut sub protectia sefilor Securitatii si a secretarilor de partid, ei insisi telespectatori fideli ai unor canale ca Eurosport, Sky Movies sau MTV.
In primavara anului 1989, vizita lui Ceausescu la Deva a fost pusa sub semnul intrebarii din cauza cablurilor care se intindeau de la un bloc la altul si care transmiteau semnalul TV captat de antenele parabolice ce impanzeau orasul. Lucian Vaceanu, fostul sef al Securitatii din judetul Hunedoara la acea vreme, sustine ca Elena Ceausescu si-ar fi exprimat chiar ingrijorarea ca elicopterul nu va putea ateriza din cauza firelor. De fata mai erau Nicolae Ceausescu, ministrul de Interne, Emil Bobu, si prim-secretarul judetului Hunedoara, Ion Popa. Tot Elena si-ar fi exprimat mirarea ca palariile acelea albe din balcoanele oamenilor erau indreptate spre vest, si nu spre est, cum ar fi fost normal in perioada comunista. Se pare ca familia prezidentiala nu stia ca, in Deva, inca din 1987 functionau aproximativ o suta de antene parabolice particulare.
100.000 de lei parabolica
La 20 de ani de la vizita lui Ceausescu la Deva, am incercat sa aflam cum a fost posibil ca in acele vremuri unii romani sa aiba acces la posturile de televiziune occidentale. Unul dintre personajele-cheie in aceasta poveste este fara indoiala fostul sef al Securitatii din judetul Hunedoara, Lucian Vaceanu. "Principalii artizani ai producerii antenelor au fost doi ingineri electronisti: unul se numea Bunea Banica, celalalt Bedea Tiberiu, foarte buni profesionisti. Eu le tineam spatele pentru ca astfel de dispozitive erau ilegale la acea vreme. Timp de 15 ani nu am vrut sa ma bat cu pumnul in piept pentru asta, desi au fost unii si altii care si-au arogat merite. Apoi, am acceptat sa dau un interviu la un ziar local in care am spus ca numai cu voia mea s-au putut vedea posturi straine in aproape tot orasul. Eu cred ca, la un moment dat, erau o suta de parabolice. Fara indoiala ca intreaga operatiune de producere in serie a antenelor nu s-a putut face fara acordul tacit al prim-secretarului de la Hunedoara, Radu Balan, si a succesorului acestuia, Ion Popa", explica Lucian Vaceanu.
Acesta incearca insa sa dea doar conotatii umanitare gestului sau de atunci: "Eu puteam avea antena parabolica numai pentru mine, dar am vrut sa le dau si oamenilor de rand posibilitatea sa vada ce se intampla in lume". Montarea antenelor parabolice din Deva era insa o afacere foarte profitabila. Un astfel de dispozitiv costa 100.000 de lei. In conditiile in care sa zicem ca ar fi fost cel putin 100 de antene fabricate in "laboratoarele din Deva" (nimeni nu a tinut o evidenta exacta a numarului acestora), putem vorbi de o suma de peste 10 milioane de lei. In realitate insa afacerea a fost mult mai extinsa deoarece despre "minunea" de la Deva s-a auzit in aproape tot Ardealul. Astfel, la Cugir, oras aflat la vreo 40 de kilometri departare, in decembrie 1989 functionau peste 30 de antene parabolice.
"Existau mai multe echipe care se ocupau de construirea antenelor: una facea «oala», alta receiverul, unii se ocupau de partea experimentala. Am trimis pe cineva in Occident sa procure convertoarele, care nu se gaseau in tara", mai povesteste fostul sef al Securitatii. Intrebat despre persoana care a incasat banii obtinuti din vanzarea "ligheanelor", Vaceanu evita sa dea un raspuns transant.
"Am dat fir pentru receptie sefului Securitatii"
Tiberiu Bedea este unul dintre cei care au muncit la fabricarea primei parabolice si sustine ca nu a vazut nici un ban din vanzarea dispozitivelor. "Vaceanu era vecin cu mine si a fost unul dintre cei care au primit program pe cablu de la mine. La un moment dat, colegul meu Banica a avut ceva neplaceri cu militia din cauza ca lua bani de la cei carora le dadea semnal pe cablu. Vaceanu a stopat ancheta. stiu ca au fost si vizite din partea generalului Macri la Deva in legatura cu amploarea luata in zona noastra a receptiei, dar totul a fost lasat fara nici un fel de consecinte", povesteste Bedea, care in prezent este stabilit in Canada.
Dincolo de rentabilitatea acestei afaceri, trebuie spus ca zeci de mii de romani au avut posibilitatea sa vada la televizor filme, muzica sau competitii sportive. Asta, intr-o tara in care "Cantarea Romaniei" ajunsese singura emisiune de divertisment acceptata de regimul comunist.
Prima matrita de antena parabolica a fost construita in sediul filialei ICE Felix (Intreprinderea de Calculatoare) din Deva. La inceput a fost vorba de o simpla provocare profesionala in urma careia inginerii electronisti au incercat sa gaseasca solutii pentru toate componentele necesare receptiei unei emisiuni prin satelit. "Asa a aparut o retea de cablu care pleca de la mine din balcon si care permitea vizionarea programelor de televiziune in primul rand de catre unii factori de putere si decizie. Incet, incet, au fost si alti beneficiari din lumea buna (medici, avocati, directori de intreprinderi etc.), dar si oameni simpli, dornici de a vedea un meci de fotbal sau o emisiune de divertisment din lumea occidentala", explica Tiberiu Bedea. Intre timp, colegul sau, Banica Bunea – care a murit in urma cu 10 ani – a construit acasa o matrita si a inceput constructia de antene parabolice in serie.
"Comunistii nu ne puteau ancheta ca se uitau si ei"
De Banica isi aminteste Ioan Rambulea din Cugir, unul dintre romanii care au vizionat inainte de 1989 programele posturilor de televiziune occidentale. "Bunea de la Deva a montat antenele pe blocurile din oras. Sa fi fost vreo 20-30 care functionau inca dinainte de decembrie 1989. Nu mai conta ca erai comunist sau nu. Fiecare vroia sa vada ceva diferit pentru ca atunci la televiziunea romana erau doar doua ore de program, din care o ora si jumatate era nea Nicu. Asa ca nu avea cine de la comunisti sa ancheteze treaba asta", povesteste Rambulea.
De aceeasi parere este si Bedea, care sustine ca "autoritatile nu au reactionat pentru ca si ele beneficiau de programele tv de dincolo la care oficial nimeni nu avea acces. Apoi, numarul parabolicelor era atat de mare si la ele aveau aces atat de multi oameni incat fenomenul a scapat de sub controlul comunistilor. Primul secretar avea antena acasa si tin minte ca de cateva ori a trebuit sa i-o dau jos deoarece a primit mesaje de la Bucuresti, in care era mentionat faptul ca isi permitea cam multe". Dupa Revolutie, Bunea a trecut rapid in legalitate, si-a deschis o companie de televiziune care s-a bucurat de mult succes. Tiberiu Bedea a plecat in Canada, iar colonelul Vaceanu traieste la Deva si pregateste o carte despre vremurile trecute. Primul secretar Radu Balan s-a stins, iar despre succesorul Ion Popa se mai stiu prea putine.
O ultima declaratie "enigmatica" a lui Bedea il acuza pe cel care a luat banii din vanzarea parabolicelor, fara insa sa-i dezvaluie identitatea. "Aveam trei copii mici si lipsurile alimentare din perioada respectiva erau evidente. Unul dintre cei care au preluat afacerea cu parabolice si a vandut-o pe milioane de dolari avea mama la Directia Comerciala unde se impartea mancarea in judet. El manca la serviciu numai bunataturi, iar eu nu stiam ce sa le dau de mancare copiilor mei. Nu am cerut niciodata o aprobare sa cumpar mancare, dar la revolutie el a fost cel care m-a acuzat ca am facut afaceri cu Securitatea si trebuie sa fiu dat afara." z
Destin
De pe casa, direct in cotet
Antenele parabolice s-au raspandit in anii respectivi si in mediul rural. Vasile, care locuieste intr-un sat la 25 kilometri de Deva, spune ca a avut cablu inca din 1988. Isi aminteste ca antena a cumparat-o de la un electronist care o confectionase acasa si care ii spusese ca "se inspira" din reviste de specialitate germane. Dupa vreun an a tras cablu peste casa si i-a dat fir unui var. Alti doi vecini au putut beneficia de acces la programe straine. "Prin 1988, tata – care lucra in Ungaria – s-a dus intr-un talcioc sa cumpere un receiver mai performant si care putea fi manuit de la distanta, prin telecomanda. Cand a auzit vanzatorul ca este din Romania si ca aici s-ar prinde posturi straine cu un aparat facut in mare parte manual nu i-a venit sa creada. I-a zis ca arunca bani pe geam pentru ca Romania nu e in raza de emisie a acelor posturi", spune tanarul.
Astazi, cand Romania face parte din lumea libera, batrana parabolica a lui Vasile a capatat o alta utilitate: acoperis pentru cotetul porcilor.
Unic
Toata lumea se uita la acelasi post. Occidental
Achizitionarea unei parabolice reprezenta un efort financiar semnificativ. Era nevoie ca toate familiile de pe o scara sau chiar dintr-unul sau doua blocuri sa puna bani pentru a-si cumpara un astfel de dispozitiv. "Un convertor (n.r. – dispozitiv electronic) care se aducea din Occident costa 30.000 de lei, receiverul, alte 25-30 de mii de lei, iar parabolicele erau mai ieftine, cateva mii de lei si se faceau manual. Pe atunci salariul era de doar cateva mii de lei, de aceea putini isi puteau permite sa cumpere singuri o antena", isi aminteste Ninel, unul dintre locuitorii din Cugir, care a avut antena la sfarsitul lui 1987. Desigur, investitia fusese facuta impreuna cu alte 32 de familii care stateau pe cele doua scari ale unui bloc cu patru etaje.
"Erau posturi germane la care ne uitam mult – Sat 1, Pro 7 si care aveau un program divers, cam ca Pro TV sau Antena 1 de azi. Prindeam MTV sau Eurosport si canale de filme precum Sky Movies sau Film Net. Nu eram deloc interesati de stiri si nu comutam aproape niciodata pe CNN sau BBC", mai explica Ninel de ce parabolicele nu aveau un rol subversiv precum in cazul postului de radio "Europa libera".
Neajunsul era reprezentat de faptul ca putini erau cei care cunosteau o limba straina, asa ca multi se uitau doar la imagini. Apoi, toti cei conectati la o parabolica vedeau unul si acelasi post tv care era schimbat in mod rudimentar (la inceput nu existau telecomenzi) de catre un locatar mai priceput in ale tehnicii. Uneori mai apareau dispute pentru ca tinerii doreau MTV, barbatii cereau partide de fotbal, femeile inclinau spre diverse filme. Ninel sustine aceeasi varianta atunci cand este intrebat de ce nimeni din structura de partid a orasului Cugir nu a reactionat. "Pai, cum sa zica cineva ceva daca si ei erau conectati la parabolicele care erau imprastiate prin toate cartierele?"
