S-ar zice ca traim in vremuri romantice, in care toate criteriile pragmatice ale contemporanilor nostri sunt escamotate, in schimbul unora ce tin mai mult de afectivitate si sentiment. Intr-o societate (cam) fara morala, fapte ce tin, in aparenta, de aceasta notiune apar ca fiind hotaratoare. Pana si dl Mircea Geoana, seful unui partid care a instalat supunerea fata de partid ca prim criteriu in alegerea demnitarilor si a celorlalti colaboratori, a ajuns sa observe ca anuntul dlui prim-ministru, facut spre sfarsitul saptamanii trecute, privindu-i pe functionarii Corpului de control al Guvernului, care trebuie in primul rand sa-i fie fideli domniei sale, a cam depasit limitele rezonabilitatii. Pe de alta parte, dl Emil Boc are dreptate: in patria noastra, dupa ce ca se fura ca-n codrii demult disparuti sub securile diferitilor intreprinzatori, se si minte cu privire la aceste furturi. Or, daca, intr-adevar, functionarul pus sa controleze afacerile guvernului trecut continua sa-i fie fidel dlui Calin Popescu-Tariceanu, atunci n-am facut nimic, adevarul nu se va mai afla niciodata. Nu ca altfel o sa aflam cine stie ce adevaruri, nu. Dar exista macar o optiune datatoare de sperante. Cat despre adagiul latin "mi-e prieten Platon, dar mai prieten mi-e adevarul", acesta e de mult uitat.
In Romania, cei mai multi oameni, o data instalati in vreo functie, mare sau mica, fac orice pentru a si-o pastra. Or, cum prea multe sunt locurile unde pastrarea functiei depinde de capriciile sefului, eforturile principale merg spre captarea bunavointei acestuia. Prin orice mijloace. Turnandu-i pe ceilalti ca sunt contra lui, facandu-se pres cand acesta trece prin fata biroului unde lucreaza, dand din cap aprobator la orice prostie spune acesta. Ca sa fim drepti pana la capat, nici nu prea exista sefi care sa asculte cu atentie si fara sa se enerveze la final eventualele obiectii ale subalternilor, cautand sa gaseasca in ele ceea ce se poate face pentru imbunatatirea performantelor intreprinderii. Modelul Ceausescu este prea viu, asa mort cum e cel care-i da numele, in mintea si sufletele tuturor. El se perpetueaza si la cei care nu au trait epoca de aur. Auzeam o data, intr-un autobuz 133, pe cineva cu voce nu foarte educata spunand altcuiva, care tacea, ca trebuie sa treaca doua sau trei generatii ca sa ne separam de aceasta mentalitate blestemata. Fireste, persoana nu vorbea de aspectul relatiei sef-subaltern, ci, asa, in general.
Pentru un prim-ministru care vrea sa obtina rezultate imediate – si ce altceva vrea un prim-ministru? – nu exista alta cale decat specularea mentalitatii in functie, ca sa zic asa. Dl Boc nu are timp sa se apuce de transformarea mentalitatii. Cu asta ar trebui sa se ocupe, macar in principiu, dl Traian Basescu, e mai mult treaba de presedinte, mai subtila, mai abstracta, de mai lunga durata. Dar nici din directia asta nu vin cine stie ce sperante. si atunci, fireste ca auzim o varianta a afirmatiei de acum cativa ani a dlui Razvan Theodorescu, privindu-i pe specialistii de partid. Domnia sa spunea atunci ca dintre doi specialisti de aceeasi valoare il prefera pe cel care e pesedist. Fireste ca, in aceasta fraza, "de aceeasi valoare" nu era decat praf in ochi, cum s-a si dovedit.
Asa cum se considera salariile mari nu ca niste rasplati ale unei competente si ale unor eforturi iesite din comun, ci ca niste premii pentru fidelitate de partid, si de data asta profesiunea trece in plan secund, in favoarea unor valori care tin, cum spuneam mai sus, mai degraba de domeniul etic.
Sa nu uitam insa ca fidelitatea este valoarea numarul unu in relatiile dintre mafioti. La rigoare, mafiile nici nu au la baza altceva decat o fidelitate oarba; crede si nu cerceta, pentru ca, daca o faci, te impusc, pare a spune orice nas.
Mafiile, dupa cum stie azi multa lume, apar si prolifereaza in detrimentul unor guverne slabe, iar cresterea lor e un semn al slabiciunii autoritatii din tara respectiva. Dar cand guverne intregi sau mare parte a lor ajung sa fie, ele insele, niste mafii, atunci acesta ce semn e? Profesionalismul e pe toate buzele, dar numai "fidelitatea" conteaza. "Omertà" e si ea o forma de fidelitate. Fie si fortata.
