Mai avem acum tarani? Intrebare delicata in fata careia preferam sa ne retragem decat s-o abordam frontal. Evident, tarani ca odinioara nu mai sunt. Nici nu mai au cum. Procesul accelerat de industrializare din timpul comunismului a muscat amarnic din satul romanesc si l-a mutilat. Taranii au venit in valuri la oras ca sa scape de colectiva. Propaganda oficiala vorbea de stergerea diferentelor dintre sat si oras, de fapt nu mai aveam nici sat, nici oras, ci o adunatura de blocuri, asa cum cerea partidul in faza sa de descompunere vrand sa urmeze principiul sistematizarii rurale si a ruralizarii urbane. Nici orasenii nu au mai fost oraseni, mutati la bloc si siliti aici sa suporte rigorile habitatului colectiv, auzind tipetele si injuraturile vecinului, ragaituri si obscenitati, ceea ce forma zestrea traiului domestic. Elevii de liceu care il mai invata pe Blaga probabil ca rad in hohote cand aud celebrul vers "vesnicia s-a nascut la sat".
Care vesnicie? Mizeria s-a nascut la sat iar cei care mai au vreun amarat de bunic sau strabunic la tara, cu o pensie de cateva sute de lei, nu pot fi inselati.
Pecetea celor 45 de ani a apasat pana la desfigurare chipul taranimii noastre. Imediat dupa 89 guvernul Roman a lansat "pariul cu agricultura" care presupunea o relansare a agriculturii romanesti, si mai mult, o reforma a mentalitatii privind viata la tara. Pariul a fost pierdut. Se duc acolo bogatasi care-si fac case de vacanta si nu fostul muncitor ajuns somer care s-a saturat de munca si decat sa sape mai bine face bisnita intr-un gang de cartier.
Procesul de colectivizare a agriculturii – despre care vom scrie pe larg in numarul viitor – a durat aproape 15 ani, a inceput in 1949 printr-o vestita plenara si s-a incheiat pretins sarbatoreste in 1962, cand au fost adusi din toate colturile tarii dichisiti etnografic asa-zisi tarani, de fapt activisti de partid travestiti in straie populare pentru a incanta ochii criminalului Dej si a bandei sale de raufacatori.
Ceausescu a mostenit o intreaga agricultura colectivista. Lui i-au ramas orasele pe care sa le distruga. Dar stia foarte bine cum a fost, de vreme ce si el cu pistolul in mana participase la niste campanii de asa-zisa convingere a oamenilor ca sa intre in colectiva. Nu mai avem tarani, nici muncitori, in schimb depasim planul la derbedei si infractori.
