L-am vazut in unele dintre cele mai reusite filme din ultimii zeci de ani. Are umor, este expresiv si isi pune toate calitatile in slujba a ceea ce face. Al Pacino este unul dintre putinii actori nominalizati sau premiati pentru aproape fiecare rol jucat. Filmele lui sunt memorabile.
Atunci cand Francis Ford Coppola i-a propus sa-l joace pe Corleone in "Nasul", studioul care producea filmul a refuzat categoric, preferandu-i pe Redford, Nicholson, De Niro si alte nume mari ale cinematografiei de atunci. Totusi, datorita perseverentei lui Coppola, Al Pacino a primit in final rolul care i-a adus consacrarea. "Cand mi s-a spus ca am primit acest rol m-am gandit cum il voi putea juca oare; doar mie imi revenea partea cea mai grea!", a povestit Pacino. "Trebuie sa poti incepe de undeva personajul, ca pe o pictura. Am stat ore in sir, singur, sa ma gandesc la Michael Corleone: cum evolueaza acest caracter, cum este el. Mi s-a parut foarte dificil de portretizat". Prima sa intalnire cu Marlon Brando a fost, dupa spusele lui Pacino, foarte stresanta, dar a reprezentat unul dintre cele mai importante momente din cariera sa.
Era o perioada in care putea accepta orice propunere, dar a preferat sa-si asocieze numele cu proiecte ambitioase si riscante. Astfel a jucat in "Serpico" (1973), "Nasul II" (1974) si "Dupa-amiaza de caine" (1975), pentru toate primind cate o nominalizare la Oscar, dar si un premiu Globul de Aur si doua premii BAFTA. In anul 1977 era atat de popular, incat in filmul "Saturday night fever" personajul interpretat de John Travolta tinea pe peretele dormitorului o fotografie cu chipul sau si aclama "Al Pa-ci-no, Al Pa-ci-no".
Nu a incercat niciodata un alt lucru in viata in afara actoriei. "Nu stiu sa fac altceva", a spus el. Isi aminteste cum mama sa mergea cu el la cinematograf atunci cand se intorcea de la serviciu. "Eram mic, dar, cand ne intorceam acasa, repetam majoritatea scenelor vazute. M-a influentat mult acea perioada in decizia de a fi actor", a spus Pacino. A parasit scoala la 17 ani pentru a incepe o viata de scena. I-au trebuit multi ani pana cand a fost admis in legendarul "Actor’s Studio" al lui Lee Strasberg. A inceput sa aiba roluri in teatru si in filme, obtinand si primele premii. Jocul sau avea spontaneitate si degaja umor. Era convingator.
Dupa marile succese din anii ‘70, a continuat cu alte doua roluri marcante in "Dreptate pentru toti" (1979) si "Scarface" (1983). Pentru o intreaga generatie (in special pentru rapp-eri), personajul Tony Montana din "Scarface" a devenit un mit, iar Pacino a jucat foarte bine rolul de emigrant cubanez care a cunoscut o ascensiune financiara si sociala fenomenala, pana a atins nebunia, devorat de drogurile inerente activitatilor mafiote. Dupa cativa ani de absenta, Pacino a revenit triumfal si a primit alte doua nominalizari la Oscar pentru rolurile din "Cand dragostea ucide" (1989) si "Dick Tracy" (1990). Bineinteles, nu a jucat numai in capodopere. A avut si aparitii nesemnificative, in special in anii ‘90, putin prolifici pentru el, cu exceptia rolului din "Nasul III", care i-a adus 5 milioane $. In 1995, in filmul "Heat", a avut prima scena comuna cu Robert de Niro, care este aici un spargator de banci, in timp ce Pacino joaca rolul politistului care incearca sa puna mana pe el. Cei doi rivalizeaza in talent.
Teatrul, prima sa pasiune
In 1996, Pacino a trecut in spatele camerei, cu o semi-adaptare a piesei "Richard III" de Shakespeare, pentru care a primit un premiu Guild pentru regie.
Cu comedia "S1m0ne" din 2002, Al Pacino a dovedit inca o data ca se poate adapta oricarui rol; mai ales ca a primit pentru aceasta 11 milioane $. Un an mai tarziu a participat la proiectul realizatorului Mike Nichols, in seria "Angels in America", cu sase episoade a cate o ora fiecare. Filmul trateaza subiectul homosexualitatii si al SIDA in anii ‘80. Pacino are alaturi unele dintre cele mai bune actrite britanice ale momentului: Emma Thompson, Meryl Streep, Justin Kirk si Jeffrey Wright. Pentru prestatia remarcabila in rolul lui Roy Cohn, Pacino a primit premiile Emmy si Globul de Aur. "Negutatorul din Venetia" (2004), in care interpreteaza rolul evreului Shylock, marcheaza o intoarcere la origini pentru Al Pacino, nu numai datorita obarsiei sale italiene, ci si a interesului pentru teatru, care a fost prima sa iubire. In ultimii ani a aparut pe afisele filmelor "Viata ca un pariu" (2006), "88 de minute" (2007), "Acum sunt 13" (2007).
In cariera sa a refuzat multe roluri importante, printre care cele pentru filmele "Pretty woman", "Kramer contra Kramer", "In numele trandafirului", "Taxi Driver", "Nascut de 4 iulie", "Razboiul stelelor", "Amadeus". Dupa propriile spuse, regreta astazi acele teribilisme ale tineretii.
Al Pacino nu a fost casatorit niciodata, dar are trei copii: o fetita nascuta in 1989 si doi gemeni, Anton James si Olivia Rose, nascuti in 1991, cu frumoasa actrita americana, tot cu origini italiene, Beverly d’Angelo. Cu aceasta Al Pacino s-a cunoscut din 1989, la auditiile pentru filmul "Cand dragostea ucide", dar legatura lor a inceput in 1996 si s-a terminat, deloc fericit, cativa ani mai tarziu.
