Un album cu picturile Ceausestilor, scos de doi artisti occidentali la o editura germana de arta (Steidl), e de acum disponibil si in Romania. Adrian Schiop
Albumul "Ceau", aparut la Steidl in luna august a anului trecut, este rezultatul eforturilor curatorului italian Giovanni Carmine si, mai ales artistului elvetian Christoph Buchel, care a fotografiat, intre 2004 si 2005, tablourile din colectia MNAC infatisandu-i pe Nicolae si Elena Ceausescu. Christoph Buchel a luat contact cu aceste tablouri in 2004, cand, impreuna cu artistul italian Gianni Motti, a creat un proiect ("Under Destruction #2") la inaugurarea sediului MNAC din Palatul Parlamentului. O "versiune neautorizata" a cartii a fost prezentata in cadrul Pavilionului romanesc de la Bienala de la Venetia din 2007, inclusa in proiectul "Low budget monuments", curatat de Mihnea Mircan (cel care, de altfel, a curatat si "Under Destruction #2").
Acolo, un calup dintr-o versiune a cartii "Ceau" (nu aceasta de lux scoasa la Steidl), asezat pe un steag al UE, statea alaturi de doua cutii de carton si o sacosa de rafie – instalatia artistului aducand, voit, cu tarabele micilor traficanti care comercializeaza maruntisuri in piata. Editia de lux scoasa de Steidl pastreaza titlul "Ceau" si conceptul grafic minimalist – coperti albe din piele, fara nici un desen pe ele care sa-i semnaleze unui neavenit tema albumului (de colectie a tablourilor ilustrand cultul personalitatii creat in jurul cuplului prezidential), iar pe coperta din spate e un citat pe care l-am identificat ca fiind din Ceausescu, insa nu din vreun discurs de-al lui, ci exact ultimele cuvinte spuse in fata plutonului de executie; la sfarsit, cartea are o transcriere (tradusa in engleza) a procesului de la Targoviste.
Pe site-ul editurii, cartea este descrisa in termeni seci, factuali: "Nicolae Ceausescu a fost conducatorul Romaniei intre 1965 si decembrie 1989, fiind asistat de sotia sa, Elena. Ca un rezultat al cultului personalitatii caracteristic oricarei dictaturi, in interiorul acestei perioade sute de portrete ale Elenei si ale lui Nicolae Ceausescu au fost realizate de artisti din toata tara. «Ceau» este o carte de artist, care prezinta o selectie a acestor portrete pastrate in depozitele Muzeului National de Arta Contemporana a Romaniei. Tablourile au fost comisionate de oamenii politici din Romania acelor timpuri sau au fost facute cadou Ministerului Culturii de catre artistii insisi inaintea caderii regimului Ceausescu". Ca avem de-a face cu o carte de artist este evident si din absenta unei introduceri care sa puna, pentru un strain, in context toate acele tablouri care, "date pe post" asa, raman suspendate parca prea tare in aer.
Oricum, ca opera de arta el insusi, albumul nu este chiar ieftin: 30 de lire sterline, 65 de dolari (cu reducere pe amazon.com la 38,41 dolari) sau, in Europa continentala, 38 de euro. In Bucuresti, albumul poate fi cumparat de la librariile Carturesti cu 184,99 lei – 350 de pagini.
Chiar daca nu este spart in sectiuni explicite, albumul structureaza tematic pozele – se deschide cu o sectiune romantica, infatisandu-l pe Ceausescu luptand in ilegalitate (de unul singur sau impreuna cu viitoarea sotie). Dupa o serie de picturi care il arata in ipostaza caracteristica a salutului cu mana ridicata, urmeaza o sectiune cu tablouri gen "Ceausescu si bogatiile patriei", care colationeaza, ca stema RSR, elemente caracteristice. Surprinzator de putine tablouri au in vedere familia Ceausescu – copiii lui Ceausescu fiind cvasiabsenti din iconografia oficiala a epocii (cu exceptia unei serii "rembrandtiene", in tonuri sobre, strangand toata familia, care sta aliniata ca la fotograf).
Majoritatea tablourilor vin din scoala realismului socialist, iar abaterile de la figurativism sunt mai degraba prudente – un artist al neomodernismului avangardist ca Ion Bitzan, care picteaza forme abstracte, renunta fara sa stea pe ganduri la principiile purismului estetic cand vine vorba de picturi omagiale, pe care le face cuminti ca niste fotografii; in definitiv, rostul acestor picturi e de a flata, nu de a contraria. Pictorii nu debordeaza totusi de inventivitate cand vine vorba de arta flatarii, conventionalitatea fiind maxima. Astfel, Elena Ceausescu este invariabil asociata cu florile (simbol al frumusetii si, prin extensie, al feminitatii – delicioase determinatiile comuniste de gen din tablouri) si e imbracata fie in taioare sobre (ca om de stat), fie in halat alb (ca savant), fie in rochii serafice, pline de volanase de epoca (specialitatea Corneliei Ionescu-Dragusin, pictorita pentru care Elena Ceausescu pare sa fi avut o slabiciune).
De altfel, cele mai multe tablouri selectate de artistul elvetian apartin Corneliei Ionescu-Dragusin, lui Dan Hatmanu, lui Eugen Palade, lui Vasile Pop Negresteanu. Sabin Balasa nu apare decat cu un singur tablou (o Elena Ceausescu cu floare albastra in maini). Ceausescu la vanatoare este redat in tablourile unui pictor incredibil de kitsch, Ieronim Boca. Acesta nu face realism socialist, ci pur si simplu pictura burgheza de statiune balneara, cu mistreti, ursi, cerbi morti sub papucul vanatorului Ceausescu. Albumul se incheie ironic (avand in vedere ca urmeaza transcrierea procesului in urma caruia cuplul a fost executat) cu imagini ale celor doi in cadrul edenic al primaverii perpetue, intre pomi infloriti. Ultimul tablou, apartinandu-i lui Dan Hatmanu, este de un comic teribil: Ceausestii ciocnind cu Basarab Intemeietorul, care scoate o mana escheriana dintr-o pictura. (Mai multe imagini puteti vedea pe site-ul www.romanialibera.ro.)
