Situatia economiei romanesti (si nu numai) este din ce in ce mai ingrijoratoare, mai ales din cauza incertitudinii perspectivelor. A o caracteriza drept criza e o dovada de optimism – criza este, prin definitie, o stare de tranzitie. Cum nu stim cand, daca si in ce fel se va incheia, vom constata deocamdata ca ne aflam intr-o situatie de depresiune economica (reducere a activitatii) care atinge din ce in ce mai multe sectoare ale economiei si, implicit, tot mai multe segmente sociale. Dar distinctia are, din punct de vedere practic, doar o valoare academica, ceea ce ne intereseaza este faptul ca societatea are acum de infruntat o situatie fara precedent.
Anii ’90 au fost si ei greu de suportat pentru populatie, puterea de cumparare a salariilor a scazut atunci mai drastic decat ne asteptam sa se intample acum, inflatia cu trei cifre a spulberat economiile populatiei; diferenta este ca astazi romanii trebuie sa se adapteze constrangerilor de tot felul dupa o perioada de relativa prosperitate, in care asteptarile privind evolutia nivelului de trai s-au modificat simtitor. Cu alte cuvinte, societatea romaneasca se va confrunta in perioada imediat urmatoare cu o considerabila stare de frustrare.
Degringolada economica are surse pe care specialistii incearca sa le explice, mai ales, prin politici financiare eronate, dar cauza primara este intotdeauna, in situatii similare, amplificata atunci cand mentalul colectiv este cuprins de panica. Cuprins de acest sentiment, individul social adopta comportamente irationale, fapt care afecteaza si mai grav economia – de exemplu, prin scaderea increderii in banci, retragerea investitiilor etc.
Criza aparuta intr-un sector al economiei se extinde atunci cand depresiunii economice i se adauga depresia sociala. Altfel spus, criza economica este cu adevarat grava atunci cand se transforma intr-o depresie a societatii. Din pacate, sondajele pe care le avem la dispozitie (de exemplu, Eurobarometrul pe care l-am comentat saptamana trecuta) arata ca opinia publica din Romania a fost serios afectata inca de la primele semne ale crizei.
In asemenea situatii, specialistii in comunicare spun ca lucrul care trebuie evitat in primul rand este emiterea unor mesaje confuze sau contradictorii, utila fiind si evitarea multiplicarii emitentilor. Orice abatere de la aceasta regula ofera oportunitatea propagarii unor zvonuri alarmiste, care vor amplifica efectul disfunctiilor – inevitabile – din "economia reala". Or, din pacate, spatiul public a fost invadat, in acest inceput de an, tocmai de acest tip de mesaje. S-a proclamat interzicerea cumulului pensiei cu salariul la stat, fara exceptii, dupa care guvernantii au explicat in ce mod poate fi ocolita restrictia respectiva.
S-a vorbit mai intai despre reducerea cu 20% a personalului din administratie, dupa care s-a revenit cu precizarea ca procentul respectiv se referea la cheltuielile salariale. S-a avansat ideea inghetarii salariilor pentru sase luni, apoi pentru patru luni, dupa care s-a anuntat ca nu e vorba de nici o inghetare, ci de o indexare cu un procent mult mai mic decat cel sperat. Este, desigur, o tehnica utilizata in comunicare aceea de a anunta o veste proasta prin infirmarea uneia si mai proaste, numai ca aceasta este recomandabila doar in situatii obisnuite.
Intr-un interviu recent, premierul explica intarzierea desemnarii unui purtator de cuvant in structura noului Guvern prin existenta altor prioritati, lasand sa se inteleaga ca angajarea unui asemena functionar ar fi un lux inadecvat politicii de restrangere a cheltuielilor bugetare. Poate ca judecata respectiva ar trebui reevaluata din perspectiva celor spuse mai sus. O componenta fundamentala a politicilor anticriza ar trebui sa fie politica de comunicare.
Masurile anticriza, oricat de judicioase, pot fi eficiente numai daca se bucura de suportul populatiei. Or, pentru a-l obtine, este nevoie mai mult ca oricand de o comunicare coerenta. Cetateanul care traverseaza o perioada de criza a societatii se afla intr-o situatie similara cu cea a unui soldat aflat in plina batalie. Daca intr-o asemenea situatie comandantii emit ordine contradictorii sau confuze, rezultatele sunt catastrofale.
