"Greaua mostenire" este un alibi inventat la inceputul anilor ’90 pentru a justifica imobilismul in intreprinderea reformelor necesare in trecerea de la economia de comanda la o economie de piata, punandu-se intarzierea schimbarilor in carca rezistentei vechilor structuri si institutii spre a se camufla neputinta sau lipsa de vointa a noilor guvernanti. si de atunci, la fiecare schimbare de guvernare, indiferent daca, dupa ani de alternante, aceiasi au ajuns la carma, alibiul "grelei mosteniri" a fost copios folosit in fata propriului electorat, pentru a justifica masuri de austeritate, ajustari nepopulare sau pur si simplu inlocuirea unor persoane cu altele din anturajul propriei clientele politice.
In cazul actualei schimbari politice la guvernare, alibiul "grelei mosteniri" ar trebui – aparent cel putin – nici macar sa nu fie invocat. Motive ar fi multiple. Un partid dintre cele participante la actuala guvernare a facut parte, pentru o buna perioada, din fosta guvernare. Iar celalalt partid a fost de fapt pilonul sustinator al fostei guvernari. Fara sprijinul sau parlamentar, fosta guvernare, administrata de un cabinet minoritar, ar fi cazut imediat. In plus, tocmai gratie acestui sprijin, a putut impune prin santaj fostului guvern initiative si masuri proprii care cantaresc masiv in bilantul fostei guvernari. Mostenirea lasata de guvernarea PNL-UDMR este in buna masura o contributie a PSD.
In alta ordine de idei, abordarile doctrinare ar trebui sa scoata din joc orice invocare a "grelei mosteniri". PSD-ului – care se da de stanga – ii vine manusa sa critice "greaua mostenire" a unui guvern PNL care se da de dreapta. Numai ca aceasta mostenire cuprinde contributia masiva a PSD-ului insusi. PDL-ului, care se da de dreapta, ar trebui sa-i vina greu sa incrimineze "greaua mostenire" a altui partid care se da tot de dreapta.
In plus, la capitolul realizari din hartii si statistici, mostenirea guvernarii PNL inseamna patru ani de crestere economica (si inca una destul de inalta), de investitii externe si, fara nici o indoiala, de salarii mai mari si pensii mai ridicate. Deci, aparent cel putin, "greaua mostenire" n-ar prea putea fi invocata.
Totusi, chiar si la o analiza de suprafata, fara a mai vorbi de una de adancime, mostenirea guvernarii PNL este una grea si probabil cea mai netratabila dintre cele care s-au succedat in perioada postdecembrista.
Cresterea economica obtinuta a fost una profund nesanatoasa, bazata pe consum din import si realizata pe seama si cu pretul adancirii deficitului extern. Deficit extern imens, care trebuie acum platit! Inaintarea in tandem a cresterii economice si a deficitului extern a dus, intr-o perioada aiuritor de scurta, la o dezarticulare a economiei, care, la dimensiunile la care a ajuns, este aproape netratabila. Consum fara productie, importuri fara exporturi, hipermarketuri fara fabrici, automobile fara sosele etc., etc. constituie un fel de castele de nisip, de o vulnerabilitate extrema, indeosebi in conditiile crizei financiare si economice internationale.
Implicarea masiva a capitalului strain in perioada ultimilor patru ani si indeosebi a bancilor si firmelor de comert – implicare cu care guvernarea liberala s-a laudat si se lauda – a produs adevarate ravagii intr-o economie slaba si nearticulata. Capitalul strain este generatorul cresterii economice realizate, dar si principal responsabil de deficitul extern si dezarticularea grava a economiei. Aceasta din urma nu s-a ales mai cu nimic de pe urma cresterii pe care a inregistrat-o.
Cu nimic, nici in infrastructura rutiera, nici in cea feroviara, nici in cea sociala (de educatie, de sanatate, de agrement). S-a ales intr-adevar cu salarii mai mari si cu pensii mai mari, dar pe care le pot spulbera doua-trei luni de cadere inevitabila a leului si de reinflamare la fel de inevitabila a inflatiei in noile conditii, cand pe masa a venit nota de plata a creditelor pe seama carora s-a trait peste plapuma proprie si cand finantarea externa si-a sporit, din cauza crizei de pe pietele internationale, in mod fabulos costurile.
Guvernantii nou-veniti constata acum ca guvernarea liberala – erau sau nu constienti de aceasta nu mai are in prezent importanta! – le-a lasat o vistierie publica in deriva. Pentru ca te afli practic in fata unui dezastru sa vezi ca, dupa patru ani de crestere economica, nu numai ca nu exista absolut nimic pus deoparte, pentru vremuri mai putin faste, dar deficitul bugetului statului este intins la maximum, intrucat la 5,2% echivalent PIB se afla masiv peste normele admise in Uniunea Europeana (norme pe care si le-a asumat si Romania). A porni o guvernare cu nevoia de a reduce la jumatate deficitul bugetar (prin amputarea cheltuielilor, caci alte solutii nu exista!) inseamna ca te gasesti intr-adevar in fata unei "grele mosteniri". Numai ca actuala guvernare nu prea poate avea nas sa o invoce, chiar daca se izbeste dur de ea!
