Pe tabla sahului politic, Traian Basescu si PDL au avut initial cateva piese ce permiteau mutari bune dupa matul electoral inregistrat pe 30 noiembrie. Daca au crezut intr-adevar in capacitatea PSD de comprehensiune a beneficiilor ce decurg dintr-o guvernare constructiva, dedicata eforturilor de salvare a tarii in fata cataclismului economico-financiar, intre timp vor fi realizat, probabil, ca pot ingropa asemenea sperante.
Mai mult ca oricand, PSD a ajuns sa fie o simpla colectie de interese ale diverselor grupuri si grupulete care doresc o forma cat mai prolixa si rudimentara de organizare si coordonare pentru a se putea infrupta in tihna din starvul tarii. Exista, desigur, si cateva exceptii – personaje competente si/sau onorabile care ar fi avut, probabil, mai multe sanse de recunoastere a vocatiei lor politice in cadrul unui partid scandinav sau american. Dar numarul acestora ramane infim comparativ cu hoarda de baroni economici, ajunsi adevaratii "mahari" in PSD.
Tabara baronilor si baronetilor pesedisti care au sprijinit formarea coalitiei cu PDL a fost motivata strict de perspectiva accesului neingradit la banul public, considerand ca va putea bloca oricand vreo intentie subversiva a sefului de stat la adresa intereselor ei. Cat timp mai exista o farama de resurse financiare, baronii PSD vor avea zero interes sa contribuie la materializarea unui guvern energic, determinat sa ia taurul de coarne prin demararea unui set de masuri anticriza. O guvernare eficace s-ar reflecta, vrand-nevrand, pozitiv si asupra imaginii lui Traian Basescu – aspect necum de dorit din punctul de vedere al baronilor, dat fiind ca relatia dintre ei si un sef de stat impredictibil si bagacios va fi mereu una plina de suspiciuni. Se prea poate insa ca unii dintre greii pesedisti sa spere tainic intr-o schimbare de optica a unei parti a liderilor pedelisti in privinta lui Basescu.
Iar in acest sens, Liviu Dragnea ar putea constitui un personaj-cheie, capabil sa promoveze un pact de neagresiune intre PSD si baronii pedelisti mai slabi de inger, incheiat intru proteguirea intereselor comune. In calitate de nou ministru al Administratiei si Internelor, Dragnea s-a si pronuntat grabnic pentru o colaborare cat mai stransa cu toti liderii din orasele si minirepublicile tarii – fireste, in numele unei coordonari cat mai eficiente intre Bucuresti si provincii.
Poate ca acest potentat de Teleorman se va dovedi suficient de inteligent pentru a nu favoriza, consecvent si pe fata, doar confratii pesedisti. Daca va include si niscaiva baroni pedelisti pe lista celor norociti cu o felie din tortul bugetar, are toate sansele sa subrezeasca relativ curand loialitatea acestora fata de Basescu. Astfel, viitoarele disensiuni dintre cei doi parteneri de coalitie – si in special cele privind chestiunile etice – vor sfarsi, mai degraba, cu victoria PSD, dat fiind ca pedelistii vor fi incapabili sa prezinte un front comun.
Nu ne va fi dat, probabil, sa asistam la vreo explozie majora, ci la un declin lent, dar vizibil, al acestui guvern, cauzat preponderent de obstructionismul tacit al PSD. Formatiunea nu are nimic de castigat de pe urma unui executiv dovedit competent – pe de o parte, pentru ca ei insesi ii lipsesc liderii abili, pe de alta, deoarece s-a transformat de mult intr-o simpla agentie a unor grupuri pe cat de influente, pe atat de lipsite de scrupule, interesate doar in promovarea clientelei lor in pozitii ce permit devalizarea avutiei publice.
Se tot vorbeste de un declin inexorabil al PSD, in conditiile in care partidul nu va reusi sa preia rapid controlul politic. Mira-m-as! Chiar si in cazul unui act fatis de sabotare a actualului Guvern, nu ma astept ca partidul sa aiba de platit cine stie ce pret usturator. Cine sa-l traga la raspundere? Electoratul sau din variile regiuni ale tarii este unul preponderent captiv, la care se adauga o presa la fel de captiva, aparent aproape complet dezinteresata de o acoperire mediatica a activitatilor PSD similar de meticuloasa celei din perioada guvernarii Nastase.
PSD a fost si ramane exceptional de inventiv in materie de distructivitate. Imediat dupa 1989, a stiut sa starpeasca din fasa orice sansa de refacere a tarii, formand un front, chipurile, unit in vederea neutralizarii firavelor forte dedicate propasirii tarii. A stiut sa se mentina la guvernare pe parcursul celor mai multi dintre urmatorii 15 ani, perfectionandu-si continuu politicile de concentrare a puterii si avutiei nationale in mainile catorva selecte personaje – de regula descendenti directi ai protipendadei comuniste. Din momentul destramarii Aliantei D.A., in 2006, formatiunea s-a folosit de ponderea sa ca principal partid de opozitie exclusiv pentru a sustine acea forta guvernamentala care manifesta un interes identic de mercenar fata de politica. Acum PSD s-a reintors, in fine, la putere – teoretic, in calitate de "junior partner", dar, practic, mai hotarat ca oricand sa anihileze orice pachet de reforme autentice.
Crucea unei guvernari incompetente si/sau neprincipiale o vor purta, desigur, cetatenii – mai ales in conditiile in care economia ar aluneca intr-o recesiune inca evitabila in acest al 12-lea ceas. Tara arde, iar baba PSD se piaptana, instalandu-si, mai nou, ministrii cu onoruri militare. Daca nici aceste vremuri de criza nu vor conduce la aparitia unor noi forte reformiste pe scena politica, ma tem ca PSD are toate sansele sa-si continue opera distructiva, nimicind inclusiv putinele realizari obtinute pe parcursul ultimilor ani.
