Scrisul nu-mi mai plateste chiria. E criza, cica. De doua saptamani lucrez noapte de noapte intr-un bar de la Unirii. In prima seara am spart trei sticle. Cand nu am clienti citesc Barthes la o masa din colt, ceva mai luminata. Barthes scrie la pagina 97: "Este sigur ca astazi nici un tanar adolescent nu mai traieste fantasma de a fi scriitor!". Da. Am inceput sa primesc bacsisuri (mici). Flor este o chelnerita subtire, cu ochelari fara rame, care poarta o fusta scurta, scurta, scurta. Patronul e politicos, ar putea fi de aceeasi varsta cu tata. Daca tata ar fi trait. Vin dimineata acasa cu metroul. Economisesc banii de taxi. Metroul e pustiu in directia Berceni. Motanul adoarme pe picioarele mele. Dorm mult. Apoi fac cafea, scriu la teza. Cateodata ma suna cineva. Vecinul meu de 22 de ani ma intreaba daca sunt maritata. Ma invita la el. Ma culc cu el din plictiseala. E tanar si entuziasmat.
Poate e flatat, sunt o femeie matura de aproape 30 de ani. Nu mai citesc literatura romana de cateva luni bune. Am citit Sociu, nu mi-a displacut. "Zilele regelui" putea sa fie o carte mare, dar nu e. Ma dau cu ruj, imi iau pantofii cu toc la pachet si studiul lui Gasparini. Simona Popescu ne spunea ca poezia se citeste intr-un autobuz plin, e proba esentiala. La 9 seara plec. Inca nu mi s-au facut avansuri (oare nu sunt atragatoare?). Lumea vine in grup sa bea. Imi place fraza lui Chiva: "De trei zile umblam beat si vroiam sa ma omor. Eram hieratic" (p. 86). Recit aceste "versuri" de zece ori pe zi, de trei zile incoace. Alex Matei rade de mine ca nu stiu ce inseamna "postis". A murit Harold Pinter. Suna vecina la usa, isi vrea banii inapoi. Scrisul nu-mi plateste chiria. Oricine poate fi autentic pe bani multi. Sau pe degeaba. Oricine isi poate inventa o (auto)biografie. "Divina Comedie" nu e o autofictiune. Ma numesc Florina Pirjol si am 28 de ani.
