Acum, pe iarna, cel mai ieftin loc din pasajul Villacrosse e Blues Café. Practic, e singurul loc din zona Lipscani in care, dupa ora 12 noaptea, poti bea o bere ieftina la "pretul de aur" de 5 lei, fara sa trebuiasca sa tipi unul la altul din cauza muzicii. Incet-incet, dispar din centru barurile ieftine in care se iese "la un pahar de vorba", cum se zice – singurele ieftine sunt cluburile rock, insa problema e ca muzica este data oribil de tare si discutia se transforma practic intr-un telefon fara fir, in care ragusesti tipand la urechea celui de langa tine si mori frustrat, fara sa fi aflat de ce anume radeau infundat cei aflati pe banca din fata. In fine, Blues Café e deci unul din acele localuri, unde mai poti bea o bere ieftina si te auzi unul cu celalalt.
Locul e uratel foc, cu taburele "plusate" si o varza de amenajare, servirea, asa si asa (am inteles ca angajatii au un salariu de 4 milioane, acolo), dar spre deosebire de restul crasmelor ieftine (in care stai cu haina pe tine), e cald si daca iti vine, poti chiar sa te dezbraci la tricou.
Cronica asta nu este insa despre Blues Café, dar vorbesc de el fiindca atunci cand i-am facut cronica era aliniat la politica de preturi a localurilor din pasaj si nu se individualiza prin nimic. Acum insa si-au croit un profil orbitor de seducator prin preturi, iar faptul trebuie semnalat.
Ce faci, asadar, daca esti la Blues Café si ti se face foame? E simplu, nu te duci nici la restaurantul chinezesc din pasaj, nici la cel secuiesc – preturile sunt mari si or sa reduca substantial din bugetul alocat berii, deci sunt clar de evitat; in plus, prea arata a restaurant si gasca galagioasa cu care esti o sa se simta inhibata acolo. Deci nu faci asta, ci mergi la barul-cafenea-restaurant-pizzerie-cu-salate-si-cu-narghilele de vizavi de Blues Café, Nirvana.
Pizza e accesibila, in jur de 20 RON, doar berea e mai scumpa (6-7 lei). Locul nu predispune la stat, are mai degraba izul unui restaurant incropit – peretii sunt imbracati in tapet imitand caramida natur, bancutele sunt de lemn, inghesuite spate in spate. Cum pe jos e ciment, nici foarte cald nu e, deci ideea e sa mananci si sa pleci (dar asta e putin probabil sa se intample, fiindca o data asezat intr-un loc, nu-ti prea mai vine sa te ridici). Surpriza o descoperi cand mergi la wc – trebuie sa treci parintr-o curte interioara inghetata, unde se vad scaunele din terasa care functioneaza pe vara aici. In creierul tau poluat o sa se aprinda un beculet: pe vara cand nu mai sunt locuri in pasaj, se poate veni aici, ca solutie de avarie. Chelnerul o sa te lamureasca ca da, intr-adevar, in curtea interioara pe vara e amenajata o terasa.
