» Trecerea in conservare a majoritatii unitatilor miniere din Banatul montan si inchiderea celor mai multe dintre micile capacitati industriale din zona au aruncat intr-o crunta saracie aceasta zona pitoreasca a Romaniei. Putinii locuitori ramasi in asezarile de la Valea Celenicului se zbat sa-si duca traiul de pe o zi pe alta. Cu amintirea prosperitatii de odinioara, generata atunci de proiectele industriale demarate in regiune, locuitorii mai spera doar ca unele investitii ipotetice in turism sa aduca ceva bunastare.
Drumul curge alaturi de poalele stancilor bolovanoase, noduroase, innegrite de vremuri si patate ici-colea de cate o tufa marunta cand abia s-a infipt in incheieturile pietrelor.
De jur-imprejur, munti de felurite forme si chipuri, plesuvi sau acoperiti cu verdeata si paduri. Colo unul in forma de vulcan stins, dincolo o muchie pe care au crescut brazi teposi si ascutiti, parca ar fi o spinare de mistret, mai departe o creasta de coif, un perete ca de cetate. Abrupturi stancoase, pereti aproape verticali insotiti la baza de o trena de grohotisuri, scrijelituri si santulete in roca – numite lapiezuri – cu aspect usor bizar.
Acestea sunt caracteristicile fascinantei zone a Banatului montan, unde, din pricini tectonice si ale eroziunii diferentiate, au aparut depresiuni care adapostesc asezari omenesti precum Anina, Ciudanovita si Carasova. Pe crestele care se frang, se rup, se intretaie cresc carpeni si fagi seculari stufosi si cu coroana rotunda.
Dupa ce lasam in urma Carasova, trecand printre cleanturile Vribitei si Semenicului, ocolind partea dreapta a Cheilor Garlistei, strabatem o zona cu un relief relativ domol si intram in Anina mergand de-a lungul paraului Celenic, prin colonia ce-i poarta numele, situata la circa doi kilometri de centrul candva celebrului oras minier.
Amintirea vremurilor trecute
Batranul centru minier al Banatului se afla de cativa ani buni in agonie, chiar daca aici se gaseste unul dintre cele mai mari zacaminte de carbune din Romania, exploatarea lui incepand in anul 1790, dupa cum precizeaza inginerul Gheorghe Neicu, mult timp purtator de lampas, iar de ceva vreme, primarul Aninei. Mineritul si exploatarile forestiere din zona i-au adus asezarii, dupa anul 1800, o puternica ascensiune economica, din Valea Celenicului plecand inspre Resita cocsul necesar pentru furnale.
Pentru transportul acestuia s-a construit in anul 1860 dificilul drum de cale ferata, cu 14 tuneluri si 10 viaducte care leaga oraselul de Oravita. Localnicii spun ca ei au dus-o bine si in anii comunismului, iar dupa 1990 a inceput calvarul lor. In 1984, in varful muntelui taiat, la Crivina, a intrat in functiune primul grup – dintre cele trei proiectate – al termocentralei-mamut care trebuia sa mistuie sisturile bituminoase, a carei inaltare ocazionase cheltuieli ce depaseau un miliard de dolari. Cum dupa 1990 nimeni nu s-a mai incumetat sa investeasca la Anina, orasul a fost lovit de o depopulare galopanta, el numarand astazi putin peste 9.000 de locuitori.
N-au parasit zona numai santieristi adusi la Crivina de "hei-rupul" socialist, dar au plecat si unii dintre bastinasi, multi de origine germana. Rareori cate un neamt se mai osteneste – probabil atras de chemarea stramosilor ce-si dorm somnul in cimitirul inca bine gospodarit din localitate – sa faca si cale intoarsa. Cum si soarele mineritului a apus, viitorul asezarii este inca intr-o ceata deasa. In ultimii 18 ani, la capitolul "realizari", localnicii nu pot contabiliza decat cateva gatere instalate, o fabricuta de suruburi, o alta de prelucrare a lemnului. si cam atat. Despre salba de superlative vazute si din varful Ponorului nu putem afla decat ca s-au facut unele proiecte, dintre ele detasandu-se cel ce asteapta finantarea europeana, intitulat sugestiv "Vacante in Banatul de munte".
Drum infundat spre comori
Din cauza abundentei de calcare, reteaua hidrografica are o configuratie stranie, multe ape pierzandu-se prin ponoare sau sub bolta unor pesteri. "Din lupta dintre ape si calcare – afirma geologul Ion Mocioalc – au luat nastere unele dintre cele mai fascinante chei din tara, iar din carbonatul de calciu depus de ape au rezultat impresionante cascade… si tot din acelasi material este formata lumea de vis a pesterilor Comornic, Popovat, Buhui si Plopa, strabatute la randul lor de rauri subterane." Pe cursul superior al Buhuiului, in anul 1908 s-a construit un baraj in spatele caruia s-a format cel mai vechi loc artificial din Romania, amplasat pe calcare. Un singur suvoi de apa este lasat sa treaca prin baraj spre a alimenta Anina. Spre destinatie, debitul apei scade si, in cele din urma, ea este inghitita de calcare prin mai multe ponoare si intra in Pestera Buhui.
Acolo unde localnicii spun ca este Grota Buhui, in 1989 a fost amenajat cel mai vechi lac subteran din tara, de unde, printr-o galerie de aductiune lunga de 1.280 metri, apa din lac este dirijata spre Anina. Dupa ce iese din pestera, raul Buhui parcurge cheiuri stramte si impadurite, in care este zagazuit, din nou, spre a alimenta lacul de acumulare de la Marghitas. La Anina se gaseste insa si cel mai mare zacamant de sisturi bituminoase care, la randul lui, a dat nastere altor minuni. Intr-o zona atat de bogata, oamenii se zvarcolesc in saracie. "Aici s-a practicat in trecut un turism de inalta clasa, in statiunea Sommerfrische sau «Aurora Banatului de munte», de care nu mai amintesc decat documentele vremii", a spus primarul Neicu. "Locul i-a avut ca oaspeti pe celebrul Enrico Caruso si pe nu mai putin celebra dansatoare Josephine Baker, basca unul dintre membrii familiilor regale europene", a mai spus primarul.
Spre a reinvia acele timpuri, administratia urbei s-a gandit sa amenajeze un muzeu in care sa fie expuse si echipamentele ce au apartinut lui Arnold Schwarzenegger, guvernatorul-vedeta al Californiei. "Arnold a vazut lumina zilei in provincia Styria din Austria, locul de unde isi are obarsia si Peter Kastel, care, in anul 1773, a venit pe Valea Celenicului si a pus tarusul infiintarii Anineo din ordinul autoritatilor austro-ungare, care administrau atunci zona", a mai spus primarul oraselului. El a mai vorbit despre valorificarea turistica si a fostelor fabrici, dar si a utilajelor acestora, privite ca o curiozitate. "Vrem ca in pantecul muntelui sa expunem intr-o galerie masini folosite pentru exploatarea carbunelui in subteran, unele actionate de aburi, dar si vagoneti si alte unelte specifice mineritului", a mai zis primarul Neicu.
Autoritatea locala a obtinut deja de la Ministerul Transporturilor avizul pentru a folosi in scop turistic cea mai veche cale ferata din tara (unde trenul strabate 843 de metri pe viaducte) si automotoarele construite la Resita intre cele doua razboaie, aflate acum intr-un depou din orasul de pe Bega.
Paragina a urcat muntele
Varful muntelui retezat arata ca dupa un bombardament. Cat cuprinzi cu privirea se vad numai betoane. Este tot ce a mai ramas din miliardul de dolari ingropat aici. Gandurile ne zboara in trecutul nu prea indepartat si, in fata noastra, pe cateva zeci de hectare, intalnim aievea impresionante turnuri cu inaltimi ametitoare si imensele cazane de dimensiunea unor blocuri cu patru etaje. Acum, de jur-imprejur este stapan doar pustiul rece in care rugina inca mai gaseste ce sa toace. Din colonia in care vietuiau circa 4.000 de santieristi n-a mai ramas decat amintirea. "Tot puhoiul ala de lume traia intr-un fel de orasel de santier, care avea cantine, magazine, dispensar, gradinite si chiar cinematografe. Macelariile erau pline cu salam ieftin. Unele categorii profesionale primeau gratuit cate 4-5 kg de carne de porc pe luna pentru depasirea planului la montaj", spune primarul.
Pe la clubul santierului s-au perindat multe vedete, de la Mirabela Dauer la Angela Similea si puhoi de orchestre si solisti de muzica populara. santieristii au fost cazati in cele mai multe cazuri chiar in Anina, pentru ei infiintandu-se "orasul nou", in care blocurile parca au fost amplasate anapoda. Blocurile predate si locuite de catre santieristi au insa probleme cu canalizarea. Vara, mirosul in zona este greu de suportat, mai ales cand bate Cosova. Doar toamna si iarna n-au probleme locatarii lor pentru ca incalzirea este pe baza de lemne si muntele este inca acoperit cu copaci. Prin carciumile mizere, aparute in anii din urma precum ciupercile dupa ploaie in padurile din jur, pline si azi, ca si ieri, in vremea scrierii epopeii de la Anina, afli usor ce a fost candva in Valea Celenicului. Moartea termocentralei si a mineritului a adus saracia. Printre ruine se joaca acum copiii. "Am copii la scoala si ei merg pe jos, in fiecare zi, pana in oras.
Am auzit ca vor face aici un hotel si va porni turismul. La mine in casa nu mai lucreaza nimeni, traim din ajutorul social. Nici cei care muncesc la cherestea nu o duc mai bine, au salarii ca vai de lume", afirma o femeie mica de statura care asteapta sosirea masinii cu paine… Surprinzator, bodegile sunt populate la capacitate maxima in "cartierul santieristilor" de catre cei care traiesc acum din amintiri si promisiuni, inecandu-si sumedenia de necazuri in alcoolul ieftin.
» Cumparate cu duzina
"Din cele 16 ramase neterminate, trei au fost vandute unor oameni de afaceri resiteni, iar alte 13 au fost cumparate de un bucurestean al carui nume este tinut secret. Noi am vrea sa primeasca o folosinta turistica!", a mai afirmat primarul Gheorghe Neicu.
Tot puhoiul ala de lume traia intr-un fel de orasel de santier, care avea cantine, magazine, dispensar, gradinite si chiar cinematografe." Gheorghe Neicu
