» Noul patriarh, Preafericitul Daniel, a contribuit la innoirea vietii Bisericii Ortodoxe Romane
» Au fost tratative cu Patriarhia Belgradului, pentru ca romanii din Serbia au cerut preoti romani
Reporter: Ati implinit, de curand, 85 de ani. Dupa o viata pusa in slujba Bisericiii Ortodoxe Romane, putem spune ca ati vazut, din interior, cum a evoluat Biserica in mai mult de jumatate de secol
IPS Nicolae: Biserica noastra e o biserica traditionala, care a indeplinit, de-a lungul vremurilor, un rol important mai ales in ceea ce priveste pastrarea si mentinerea identitatii noastre nationale. Este o biserica nationala si traditionalista, dar eu, cel putin, am perceput-o intotdeauna ca pe o biserica ecumenica, in relatie foarte apropiata cu celelate biserici ortodoxe, dar, in acelasi timp, si cu celelalte biserici, incepand cu Biserica Catolica, Bisericile Protestanta, Evanghelica si Reformata, ca si cu toate celelalte comunitati crestine neoprotestante. Biserica ortodoxa, cum e si firesc, mi-a fost, insa, cea mai apropiata, pentru ca m-am nascut in ea, am slujit-o de-a lungul anilor si pe ea doresc sa o slujesc si de acum inainte.
Reporter: Ce s-a schimbat in BOR in ultimii ani, mai ales dupa inscaunarea noului patriarh?
IPS Nicolae: N-as putea spune ca venirea unui nou patriarh a schimbat ceva esential in Biserica noastra ortodoxa romana. A contribuit, insa, la o anumita innoire in viata bisericii, ea devenind mai interesata de problemele sociale. Daca in trecut s-a concentrat mai ales pe problemele de ritual, a devenit, acum, mai interesata de problematica oamenilor. Biserica n-a putut sa ramana straina interesului pe care trebuie sa-l acordam cu totii asistentei sociale a semenilor nostri, asadar, acum, Biserica noastra nu are preocupari doar de ordin strict religios, dar si de ordin social si cultural.
Reporter: Arhiepiscopia Timisoarei a deschis o gradinita pentru copii nevazatori, Gradinita "Luminita". Biserica vrea sa suplineasca eventuala lipsa de interes pentru acesti copii din partea institutiilor statului?
IPS Nicolae: Dimpotriva. Ceea ce am vrut noi sa facem este sa ne aducem contributia la educatia celor mici, din dorinta de a ne implica in toate actiunile de interes social, cultural sau filantropic din zona pe care noi o pastorim.
Reporter: Vorbiti si despre actiunile culturale ale Arhiepiscopiei Timisoarei. Mi se pare, totusi, ca o parte a clerului si chiar unii enoriasi ai bisericii vor sa impuna limite in ceea ce priveste deschiderea culturala a Bisericii Ortodoxe. Un concert simfonic, care ar fi trebuit sa se desfasoare in Catedrala Mitropolitana (o actiune care ar fi fost fara precedent) a fost anulat din cauza opozitiei venite din interiorul Bisericii. Exista un curent care doreste temperarea unei astfel de deschideri? Pana unde se poate merge in deschiderea catre cultura (vorbesc de cea laica) a Bisericii?
IPS Nicolae: A fost o imprejurare speciala. Ne aflam in Saptamana Patimilor. O parte din credinciosi au dorit sa anuleze concertul, sau ca Biserica sa il sprijine in desfasurarea in alta parte (decat Catedrala Mitropolitana – n.r.). Eu am inteles sensibilitatea credinciosilor si am tinut seama de ea. Dar acest lucru s-a intamplat doar pentru ca ne aflam in Saptamana Patimilor. Nu a fost, de fapt, o impotrivire a enoriasilor. Era o saptamana de doliu spiritual. In ceea ce ma priveste, eu as fi acceptat sa se desfasoare concertul chiar si in Saptamana Patimilor.
Reporter: Vorbind de aceasta sensibilitate… Exista grupuri de tineri, profund atasati Bisericii ortodoxe, care se opun la orice incercare de innoire. Pot ei fi priviti ca fundamentalisti ortodocsi?
IPS Nicolae: N-as putea sa-i caracterizez ca atare. Nu e vorba de un fundamentalism ortodox, ci e vorba de o pietate care se alatura credintei, pe care eu am apreciat-o. Sunt tineri care frecventeaza manastirile, care au ca si indrumatori spirituali calugari si care sunt putin mai rigoristi in ceea ce priveste practicarea credintei lor.
Reporter: Din Mitropolia Banatului fac parte si doua episcopii care functioneaza in afara granitelor. Epicopia Varsetului (in Serbia) si cea din Gyula (in Ungaria). Episcopia Varsetului a avut de-a lungul timpului numeroase probleme legate de modul de cooperare cu autoritatile clericale si laice din Serbia.
IPS Nicolae: Avem acolo credinciosi foarte atasati Bisericii. Epicopia Varsetului s-a preocupat, insa, intr-o buna perioada de timp, doar de credinciosii din provincia Voivodina, adica de cei ce fac parte din Banatul istoric, unde comunitatea romana este recunoscuta si se bucura de anumite drepturi, printre care si de libertate de a practica credinta stramoseasca. Mai avem, insa, romani si in sudul Dunarii, in Serbia, dar si in Bulgaria. Indatoririle Episcopiei de la Varset s-au extins si asupra lor. In jurul Malainitei, prima localitate din sudul Dunarii in care s-a ridicat o biserica romaneasca, din celelalte sate au venit cereri pentru numirea de preoti si va fi o indatorire a noastra de a le da asistenta spirituala si religioasa. Biserica Ortodoxa Sarba socotea ca datoria lor este sa se ocupe si de cetatenii sarbi de etnie romana. Au fost tratative cu Patriarhia Belgradului pentru a-i face sa inteleaga ca romanii de acolo au cerut preoti romani si slujbe in limba romana. Pana la urma lucrurile vor intra intr-un fagas firesc si se va ajunge la pace si intelegere.
Reporter: Sa revenim la sentimentul de fratietate pe care-l aveti fata de celelalte culte. Sarbatorile de iarna va vor gasi din nou impreuna, in ciuda criticilor pe care le-ati primit in ultimul an pentru ecumenismul pe care-l promovati?
IPS Nicolae: Bineinteles. Mai ales ca in ceea ce priveste Craciunul, intre ortodocsi si catolici exista o unitate deplina a traditiilor. Toti crestinii sarbatorim Craciunul, indiferent de confesiune sau apartenenta ecleziastica, cu aceeasi pietate si cu aceeasi credinta in Isus Christos. De Craciun vine la resedinta mitropolitana, pe langa sefii cultelor crestine, si reprezentantul comunitatii evreiesti din Timisoara. E o traditie aici la noi. Cand am venit la Timisoara l-am cunoscut pe rabinul comunitatii mozaice din Timisoara, care la un moment dat a ajuns sa fie singurul rabin din Romania. Cu fostul rabin al Timisoanei, dr. Ernest Neumann, am avut relatii apropiate, ne vizitam reciproc, periodic, acasa, dar participam impreuna si la cele mai importante sarbatori ale comunitatilor noastre. Relatiile cu cultul mozaic din Timisoara continua si astazi, prin presedintele comunitatii evreiesti, dr. Paul Costin.
ECUMENISM
Reporter: Ati fost, intotdeauna, un sustinator al ecumenismului. V-ati impartasit, chiar, intr-o biserica greco-catolica, ceea ce a provocat cu val de critici venite dintr-o parte a clerului si a credinciosilor. Cel mai vocal a fost IPS Mitropolitul Bartolomeu Anania, dar voci categorice s-au auzit si din mediul monahal. S-a cerut, atunci, caterisirea dumneavoastra. Sfantul Sinod nu a dat curs acestor cereri, dar s-a provocat o prima dezbatere publica in care s-a pus problema limitei pana la care este dispusa Biserica Ortodoxa sa accepte principiile ecumenismului. V-a schimbat intru-catva acel episod punctul de vedere asupra ecumenismului?
IPS Nicolae: Nu, dimpotriva. Nu s-a schimbat nimic in constiinta mea. Sunt in continuare convins ca e necesara apropierea dintre Biserici, in ciuda diferentelor in ceea ce priveste unele traditii, unele ritualuri, sau chiar unele credinte. Exista o intelegere reciproca. Noi intelegem traditiile apusene, cum apusenii inteleg traditiile noastre, rasaritene. Sigur, pana la urma va trebui sa ne unificam. Traditiile Bisericilor duc acum la o anumita specificitate, la care tinem, dar avem aceeasi credinta, acelasi Dumnezeu, aceeasi Evanghelie, acelasi Isus Christos. Ceea ce ne apropie este mult mai mult decat ce ne separa.
