Mare dreptate au avut carcotasii din politica cand barfeau veninos pe seama unei posibile reeditari a momentului penibil din 2004, prin lansarea sloganului "Nu va fie frica, Stolojan iar pica"! si a picat dupa numai patru zile de la desemnarea sa in functia de premier de catre seful statului. Spre mirarea liderilor partidelor care au format noua coalitie de guvernamant si satisfactia liberalilor si udemeristilor aflati in opozitie, "Draga Stolo" a cedat mandatul inainte de formarea echipei viitorului cabinet. I-a lasat balta pe toti, a tacut malc si rau a facut, ratand ultima sansa de a ajunge premier sau eventual ministru de Finante fiindca de data asta l-a suparat pe prietenul de la Cotroceni. Antibasescienii au aplaudat decizia lui Theodor Stolojan de a se retrage din doua motive. Primul, presedintele primeste o lovitura grea chiar de la omul lui de incredere, pe care l-a considerat cel mai potrivit sa conduca un guvern in perioada de criza economica.
Este un semnal negativ pentru seful statului, de natura sa-i afecteze credibilitatea si, implicit, sa-i incurce unele planuri legate de alegerile prezidentiale programate anul urmator. Al doilea motiv se refera la oportunitatea de a fi reluate uneltirile pentru formarea unei majoritati parlamentare la care sa participe toate cele patru partide iesite invingatoare la alegerile din 30 noiembrie. Exista politicieni in PNL si UDMR care au sperat ca negocierile ar putea fi reluate de la zero daca liderii PSD refuza un om politic in fruntea guvernului provenit din randurile PD-L si hotarasc sa se retraga in opozitie. Analizati declaratiile liderilor udemeristi, care au batut tot timpul din picior, invocand gestul lui Basescu de veni cu a doua nominalizare ca fiind incorect din punctul de vedere al respectarii unor principii de bun-simt.
Sunt convins ca si printre liberali au existat senatori si deputati care au visat la guvernare chiar in momentele semnarii "Parteneriatului pentru Romania", punandu-si nadejdea intr-o intorsatura a lucrurilor o data cu declansarea primei crize aparute in coalitia de stanga-dreapta, fapt intamplat luni, la pranz. Rememorati batjocura unor lideri PNL la adresa celor care l-au impins "la sinucidere politica" pe Theodor Stolojan, aflat la cea de-a doua renuntare din cursa pentru o functie inalta in stat. Ca dovada ca unii au hahait cand au auzit ca Stolo isi ia valea, altii au preferat sa se joace cu mingea pe holurile Parlamentului, satisfacuti de faptul ca prima mutare facuta de Basescu a fost un mare esec. Probabil ca si lui Emil Boc ii intrevad acelasi viitor de telenovela, cu o retragere spectaculoasa in primele luni de guvernare dupa modelul romanesc brevetat de colegul Stolojan.
Dramatismul evenimentelor din aceste zile nu se datoreaza insa politicienilor din opozitie. Oamenii isi fac numarul pentru ca au de ce sa rada pana la urma, sugerand, totodata, pe aceasta cale ideea ca, daca PNL si UDMR intrau in ecuatia guvernarii, nu se ajungea la un asemenea derapaj intr-o perioada de recesiune economica in crestere. Cu conditia ca Tariceanu sa ramana premier. Nenorocirea este ca liberalii au pierdut Palatul Victoria din prostie, dovedind inflexibilitate de la inceput si pana la sfarsit. Prin urmare, cred ca momentul este delicat pentru toata lumea. Traian Basescu a ratat ocazia de a se impune in fata adversarilor prin tradarea lui Stolojan, care a demonstrat ca programul "Rabla" i se potriveste cel mai bine la aceasta varsta. Finantistul a gresit prima oara cand a acceptat propunerea presedintelui, dand impresia ca este un om puternic, in masura sa tina in frau un guvern aflat in umbra baronilor din PSD si PD-L.
Stolojan nu picase din cer, nestiind cu cine are de-a face in cadrul noului parteneriat semnat sub ochii domniei sale. Nici un moment nu a dat impresia ca face un compromis acceptand ca din Executiv sa faca parte si PSD-PC. Dimpotriva, a afisat o pozitie sobra de tehnocrat dispus sa puna in aplicare un plan riguros de lucru pentru ambele partide din coalitie, stiind ca multi lideri inghit cu noduri desemnarea sa ca prim-ministru. Chiar isi inchipuia domnul Stolojan ca alde Geoana, Mitrea, Hrebenciuc, Dragnea il vor pune in capul mesei pentru a-si alege personal ministrii noului cabinet? Era oare convins omul presedintelui ca baronii din PD-L vor sta cu mainile in san si nu se vor impune pentru ca protejatii lor sa prinda portofoliile banoase din Guvern? Nici vorba. stia tot, mai putin dimensiunea penibilului care a urmat anuntului de retragere. Cine il mai crediteaza acum pe Stolojan ca este om serios? Cumva Traian Basescu? Nici gand.
Presedintele a pierdut enorm pe cartea "Draga Stolo". De data asta norocul lui este ca nu a mai plans. Este poate singurul castig, acela ca a putut sa se stapaneasca. Ma tot intreb ce ar fi insemnat daca si Emil Boc l-ar fi refuzat pe presedinte, considerand ca nu are stofa de premier pentru un guvern format cu un partid de stanga si unul de dreapta, fara UDMR alaturi? Se cunoaste insa bine ca Boc nu poate fi capabil de un asemenea refuz. Traieste cu iluzia ca ar putea conduce un cabinet greu daca la Palatul Cotroceni lumina ramane aprinsa. Este o solutie logica, dar nesigura.