Alegerile parlamentare de anul acesta consemneaza o premiera. Este pentru prima data din 1990 incoace cand partidele, toate partidele, au incetat sa ne mai ceara votul in numele ideii de justitie. Promisiunea tragerii la raspundere a marilor corupti a disparut aproape complet din discursurile electorale. Tema principala pe care s-au castigat si s-au pierdut alegerile pana acum, "nimeni nu este mai presus de lege", a fost abandonata.
Chiar si programele principalelor partide consemneaza destul de modest acest subiect. PD-L si PNL adopta pozitii transante doar in ceea ce priveste Departamentul National Anticoruptie, sustinand ca acesta trebuie sa functioneze independent. Programul PSD de guvernare contine doar critici la adresa luptei anticoruptie si nu face nici o referire la functionarea Agentiei Nationale de Integritate.
Pe fondul acestei taceri generale, Mircea Geoana a lansat o bomba: ideea unei amnistii fiscale pentru cei care au acumulat averi ilicite. Va imaginati vreun politician sa fi avut curajul sa iasa cu o asemenea propunere in campania electorala de acum patru ani? Chiar si liderilor PSD li s-ar fi parut un gest sinucigas.
Este evident ca Geoana a vrut sa transmita un mesaj de prietenie si tovarasie haitei care maraie nervoasa ca trebuie sa cheltuiasca pe ascuns si cu taraita din averea pusa la pastrare in conturi in strainatate. seful PSD intelege perfect drama pe care o traiesc colegii lui de partid: sa ai sute de milioane de euro in banci din Italia si Elvetia si sa fii nevoit sa pozezi in om modest, sa nu poti sa-ti construiesti un palat in buricul targului, sa nu poti sa iti umpli curtea de Ferrari, Lamborghini si Bugatti, sa nu poti sa iti permiti o vacanta à la sultanul din Brunei.
Si sa se mai si uite, salivand, cum toate placerile pe care si le refuza de teama supravegherii ser-viciilor secrete sunt la indemana afaceristilor pe care tot ei i-au imbogatit oferindu-le pe tava si contra comision contracte cu statul?!
Dar nu numai colegilor de partid le-a vorbit Geoana. Mesajul sau a fost adresat tuturor mafiotilor transpartinici. Cu o asemenea promisiune el incearca sa cumpere sustinerea pentru nominalizarea ca prim-ministru a tuturor oamenilor influenti din formatiunile adverse, carora le pasa de averile lor mai mult decat de orice principiu, sef de partid si partid. si nu intamplator "iesirea din dulap" se petrece in 2008.
Intr-un moment de criza economica in care, dupa cum spunea Ion Tiriac, cine are cateva milioane de euro bani gheata este boier. Sutele de milioane de euro pe care amnistia fiscala a lui Geoana le-ar scoate la lumina, albite si curatate, ar fi un capital numai bun pentru ca politicienii care au devalizat avutia publica in ultimii 18 ani sa puna mana pe si mai multi bani, cumparand la pret redus afaceri private aflate la ananghie. Cerandu-si titlul pentru ceea ce au fost, de fapt, dintotdeauna: stapanii Romaniei! Insa, de aceasta data, in mod oficial. Stapani pe fata, fara ascunzisuri, fara ocolisuri.
Diabolica masinarie! si remarcabila lejeritate a lui Geoana de a o propune exact celor care au suferit cel mai mult de pe urma furtului sistematic si constant al banului public: pensionarii si amaratii carora nu le-a mai ramas nimic decat nostalgia statului comunist atotputernic. In spatele ei sta convingerea implicita ca, in urma unei terfeliri fara precedent a ideii de justitie, PSD nu va pierde nici un vot. Convingerea ca marea majoritate a romanilor, masa critica de votanti, si nu doar sustinatorii PSD, a devenit complet indiferenta in fata marelui jaf national.
Am urmarit cu atentie reactiile PD-L si PNL dupa declaratia lui Geoana. Egale cu zero. Doua partide care au venit la putere in 2004 pe baza unui discurs justitiar au tratat propunerea de amnistiere a averilor ilicite cu blazare. Nici prin cap nu le-a trecut sa se foloseasca de propunerea socanta a sefului PSD pentru a le reaminti romanilor ca, inainte de a discuta despre iertare, trebuie sa stim clar cine si de ce se face vinovat.
Tema coruptiei la nivel inalt este la fel de valida astazi ca si in 2004. Efectul ei asupra cetatenilor Romaniei este la fel de devastator. Doar pentru politicieni a devenit incomoda. Pentru ca nu a mai ramas nici unul caruia sa-i dea mana sa strige "Hotii!" si sa arate catre ceilalti, au decis prin intelegere tacita sa ne convinga ca, de fapt, nu mai exista hoti. Viclenia suprema a diavolului: sa te convinga ca nu exista.
