Cam toate estimarile sondajelor preelectorale converg catre predictia unui viitor parlament dominat de trei partide: PD-L, PSD si PNL. O alta concluzie comuna este ca nici unul dintre partide nu va ajunge la pragul celor cincizeci de procente care sa-i permita formarea unei majoritati monocolore. Asadar majoritatea analistilor prevad o coalitie de guvernare formata din doua laturi ale triunghiului celor trei partide.
Triunghiul in cauza nu este echilateral, ci, mai degraba, isoscel. PD-L si PSD sunt creditate cu scoruri in jurul a 35% (ierarhia depinzand de agentia care face sondajul), iar scorul PNL variaza intre 20 si 25%. Asadar, din punct de vedere strict aritmetic, oricare dintre cele doua partide poate forma o alianta de guvernare. In teoria jocurilor este cunoscut faptul ca, atunci cand exista trei competitori, strategia castigatoare este de a te alia cu cel mai slab impotriva celui mai puternic – in acest fel, dupa eliminarea adversarului cel mai periculos, se obtine o situatie de superioritate. Din acest punct de vedere, indiferent daca pe primul loc se va afla, dupa alegeri, PSD±PC sau PD-L, pentru oricare va fi mai confortabil sa se alieze cu PNL.
Datele unui sondaj CURS publicat la inceputul campaniei electorale aratau ca 19% din alegatori ar prefera ca viitoarea coalitie de guvernare sa fie formata din PNL si PD-L; o echipa de guvernare formata din liberali impreuna cu partidele conduse de Mircea Geoana si Dan Voiculescu este agreata de 16% din electorat; acelasi procent ar merge pe varianta PD-L–PSD±PC. Aceeasi intrebare, in sondajul CCSB din aceeasi perioada, indica 27% pentru o coalitie PSD±PC–PNL, 21% pentru una formata din PD-L si PNL si numai 18% pentru varianta aliantei dintre PSD±PC si PD-L. Observam ca, in ambele sondaje, prin cumularea procentelor corespunzatoare combinatiilor in care figureaza fiecare partid, PNL obtine cel mai bun scor.
Cu alte cuvinte, national-liberalii detin cel mai puternic potential de alianta. In mod paradoxal, desi acest partid este cotat cu un scor electoral relativ modest, are cele mai mari sanse de a ajunge la guvernare, in ipoteza unei aliante "doi din trei".
Desi cam toti analistii incearca sa ghiceasca numele celor doua dintre partidele "mari" care vor alcatui viitorul guvern, exista si un alt scenariu, cu sanse rezonabile de a deveni realitate. Sa presupunem ca unul dintre partidele cel mai bine clasate in sondaje – PD-L si PSD – va reusi, printr-o buna mobilizare a electoratului si gratie redistribuirilor, sa obtina un procent apropiat de 40% din mandatele viitorului parlament. Acest partid are toate sansele sa aiba ca aliat obisnuitul guvernarilor – UDMR.
In acest moment, va deveni extrem de important scorul obtinut de cele doua partide situate in sondaje aproape de pragul de 5% – ma refer la PRM si PNG. Probabilitatea ca macar unul dintre ele sa reuseasca sa patrunda in parlament este rezonabila. Sa nu uitam ca legea prevede si un "prag electoral alternativ", respectiv obtinerea majoritatii absolute in cel putin 6 colegii de deputat si 3 de senator; or, nu-i greu ca un sef de partid aflat in fruntea "Topului 500" sa-si concentreze cu folos spiritul filantropic in sase zone mai sarace ale tarii, chiar daca piata imobiliara este in suferinta. Odata intrate in parlament, nu-i nevoie ca aceste partide sa fie cooptate la guvernare pentru a sustine, la votul de investitura, un guvern minoritar. Atat PSD, cat – mai ales – PD-L au avut grija, in ultima vreme, sa pastreze deschise canalele de comunicare cu partidele pana nu demult dispretuite de toata lumea.
Este suficient sa li se ofere mici "atentii": un post de vicepresedinte la Senat, un schimb avantajos de terenuri, punerea in conservare a unui dosar penal sensibil… Nu mai punem la socoteala eventualele "defectiuni" in grupurile parlamentare opuse, mai usor de provocat in urma unor alegeri desfasurate prin vot nominal – alesii datoreaza mai putin partidelor, sunt mai independenti, mai ales ca au fost cooptati in ultimul moment, pentru notorietatea personala. Un vot secret bine organizat poate produce surprize de tot felul.
In aceasta campanie electorala, reprezentantii fiecaruia dintre cele trei partide principale si-au adresat unii altora vorbe grele. Parca au avut grija sa taie cat mai multe punti. Un argument in plus pentru a lua in considerare posibilitatea ca, dupa 30 noiembrie, sa avem un guvern minoritar monocolor, sustinut mai mult sau mai putin transparent.
