Tulcenii spun despre judetul lor ca este situat "la capatul lumii si departe de ochii sefilor de la Bucuresti". Comparatia cu capatul lumii pare sa vina de la faptul ca drumul de la Bucuresti la Tulcea este foarte dificil de parcurs, chiar daca nu masoara decat aproape 300 de kilometri. Cu trenul, din Capitala pana in Tulcea, se fac vreo cinci ore, dar nici aceste trenuri care circula cu mers de melc nu sunt multe, pentru ca CFR le considera nerentabile. Cu autobuzul, de asemenea, este anevoios de mers, pentru ca drumurile nu sunt dintre cele mai bune, iar autogara din Bucuresti este ascunsa intr-o maghernita pe Calea Plevnei. Tulcea este asaltata totusi, in sezonul turistic, de o puzderie de sefi din Bucuresti care vin sa petreaca pe gratis vacanta in Delta. Acestia uita insa de interesele acestei zone subdezvoltate de indata ce pleaca din Delta si isi reamintesc de Tulcea anul viitor, tot in vacanta.
Politicienii bucuresteni nu se dau in vant sa castige simpatia tulcenilor pentru simplul motiv ca judetul de la gurile Dunarii are putini alegatori: doar vreo 200.000 din cei 250.000 de locuitori, mai putini decat intr-un municipiu mare. Afacerile cu terenuri, cu peste sau cele turistice din Delta le-au facut totusi, in ultimii ani, cu ochiul unora care si-au trimis emisarii in zona. Problemele tulcenilor – saracia, somajul, lipsa infrastructurii – au ramas nerezolvate.
Autoritatile centrale si cele locale nu au realizat macar un studiu privind viitorul Deltei si o strategie de dezvoltare a acestei zone cu un potential turistic semnificativ. In lipsa unei strategii, Delta se dezvolta haotic si intr-un dispret total fata de protectia mediului, desi din 1990 are statut de rezervatie a biosferei. In lipsa unei astfel de strategii, orasul Sulina moare incet si sigur. Mai mult de trei sferturi din populatia activa din acest oras nu au un loc de munca. Foarte multi sulineni au plecat sa munceasca in strainatate, in unitati de turism, iar hotelurile din Delta aduc ospatari, bucatari si barmani din Vietnam.
Rata somajului in judetul Tulcea este de 3,3 la suta, desi localitati precum Babadag, Sulina si Macin nu mai au nici o societate de productie in functiune. Analistii sustin ca acest paradox se datoreaza exodului tulcenilor spre tari din Vestul Europei. Un sfert din populatia orasului Babadag lucreaza de cativa ani in Italia, jumatate din locuitorii comunelor Sarichioi si Carcaliu au devenit locuitori ai Italiei; ei vin doar vara, pentru o luna, in satele natale, in vacanta.
Jumatate din populatia actuala a judetului se afla in sate. Respectivii tulceni practica o agricultura de subzistenta, iar nivelul lor de trai depinde de conditiile climatice. Ultimii patru ani au fost dramatici pentru agricultorii tulceni. Doi ani inundatiile au maturat toate culturile agricole situate pe terenurile din preajma Dunarii, iar de alti doi ani seceta le-a parjolit recoltele. Judetul are, pe hartie, peste 200.000 de hectare amenajate pentru irigatii. Doar 30.000 de hectare din aceste terenuri se pot iriga, pentru ca statiile de pompare administrate de ANIF au fost devalizate deoarece aceasta companie a statului nu mai are bani nici sa plateasca paznicii.
