ARGUMENAcum cativa ani am fost in documentare la Muzeul Judetean "Teohari Antonescu" din Giurgiu, spre a vedea la fata locului bogata colectie de obiecte de arta confiscate la vama de acolo. Am preluat multe informatii de la muzeograful Emil Paunescu, care semneaza astazi in aldine un articol pe aceasta tema. Am vazut o multime de obiecte de patrimoniu, unele cu o valoare inestimabila, pe care contrabandistii de meserie sau cei amatori intentionau sa le scoata din tara ca sa le vanda pe bani grei. Evident, nu toti acestia au fost descoperiti. In haosul instalat imediat dupa evenimentele din decembrie 1989 au fost furate sau cumparate de la naivi, pe te miri ce, icoane, picturi, sculpturi, obiecte de arta populara, carti si monede vechi, si apoi duse in lumea larga, nu rareori cu complicitatea politistilor si a vamesilor. S-au furat pana si crucifixuri de bronz, daca nu sa fie vandute ca opere de arta, macar spre a fi topite si valorificate!
Ani de zile, Ministerul Culturii si Cultelor s-a implicat mai mult in disputele politice decat in salvgardarea monumentelor istorice si a patrimoniului mobil. Politia nu are nici acum mijloacele necesare supravegherii marilor cetati dacice din munti, spre a le feri de jaful cautatorilor de comori dotati cu tehnica de ultima ora. Mii de cosoni au fost scosi din tara, incat la un moment dat valoarea lor numismatica a scazut pe piata occidentala. Cele cateva bratari dacice de la Sarmizegetusa, recuperate, ne dau o oarecare idee in privinta pierderilor suferite de cultura noastra, de zestrea noastra spirituala.
Si daca autoritatilor romane nu le pasa de spiritualitate si cultura, ar trebui macar sa se gandeasca la valoarea lor materiala, deloc neglijabila intr-o tara nu prea bogata cum e Romania.
In podurile unor biserici, conace sau case taranesti mai vechi, inca mai pot fi descoperite documente sau odoare, pamantul romanesc mai adaposteste destule tezaure antice ori medievale, care asteapta sa fie scoase la lumina, dar nu de contrabandistii cu spiritul, ci eventual de specialisti.
In fond, borfasii ce se inchina doar la ochiul dracului atenteaza la ceea ce are mai scump acest popor: sufletul, specificul nostru national, amintirile de la stramosii nostri mai mult sau mai putin departati. Dar, pe langa metehnele lor congenitale, n-au capatat curaj acesti talhari de la cei ce fura de ani de zile in vazul tarii, fara a fi pedepsiti?
