Daca, in conditiile actualelor turbulente financiare internationale de o severitate fara precedent, multe tari sunt in criza, Romania se afla intr-o tragedie. Din cauza debandadei politice, Romania a ajuns, tocmai in momentele acestea internationale de restriste, sa aiba gestionar economic o institutie complet necompetenta in domeniu: Curtea Constitutionala. Aceasta a ajuns sa decida daca in Romania se maresc sau nu salariile in sectorul bugetar (nu conteaza pentru care segment!), daca se majoreaza sau nu pensiile, iar, la limita, daca exista sau nu bani in vistieria publica pentru asa ceva sau pentru altceva. Impunand, indirect, si unei alte institutii definitorii in stat – cea prezidentiala – sa promulge legi indiferent daca crede sau nu in ele.
In spiritul lipsei generalizate de decenta la nivelul autoritatilor din Romania, membrii Curtii Constitutionale, care da sentinte irevocabile, nici nu s-au gandit macar ca s-ar putea desista intr-o materie in care nu sunt competenti si nici nu au jurisdictie, cum este gestiunea banului public. Nu este vorba aici de verdictul pe care l-au dat. Tot atat de inconsistent ar fi fost si daca verdictul ar fi fost contrar.
Atata doar ca, in conditiile verdictului ca este constitutionala legea cu privire la marirea cu 50% a salariilor profesorilor si ca implicit exista bani la buget pentru o asemenea brusca majorare, aiureala este si mai mare. Astfel s-a ajuns ca, in plina criza, cand toata lumea pe mapamond strange cureaua, cand lideri politici de pretutindeni fac apel la cumpatare, prudenta si responsabilitate si initiaza masuri de strangere a surubului pentru a nu destabiliza si mai mult situatia, in Romania se arunca in aer si ultimele urme de echilibru economic si bugetar tocmai in cea mai grea perioada internationala.
Caci cresterile salariale nu pot ramane doar la profesori, urmand a ajunge prin revendicari la toti bugetarii. Daca onorata Curte considera ca exista bani pentru majorarile in discutie, de ce nu preia direct gestiunea economiei spre a vedea si noi de unde ia banii?! Poate membrii onoratei Curti sunt gata sa dea ceva din exorbitantele lor salarii in acest scop, desi mult mai probabil onoratii ei membri, toti fiind si profesori, si-au cam votat marirea propriilor salarii. Sau, in spiritul dreptatii, poate onorata Curte stie cum sa ia pentru aceste majorari bani de la abominabilele furturi din banul public, executate sistematic, la diferite niveluri ierarhice, prin licitatii trucate, achizitii publice masluite, suprafacturari gretoase de contracte platite din bani publici.
Nu exista oare articole constitutionale care denunta, daca nu explicit, atunci macar implicit, asemenea practici?! si atunci de ce membrii onoratei Curti nu declara neconstitutionale aceste practici sau actele juridice pe baza carora se desfasoara si prin care are loc cel mai mare jaf din istoria Romaniei?! Neluandu-se de la furturi pentru a se da la salarii, se va lua pentru salarii din alocatiile si asa precare pentru investitii publice in infrastructura rutiera, feroviara si sociala. Nici nu este nevoie sa evidentiem starea infrastructurii publice, caci o stie toata lumea, fie ca ne referim la autostrazi, la sosele nationale si judetene, la drumurile comunale, fie la scoli, la spitale, la stadioane, la sali de spectacole: un dezastru perfect! In situatia in care s-a ajuns in Romania, oprirea furtului din banul public este singura solutie pentru dezvoltare.
Altfel nu se va merge spre dezvoltare, asa cum nici nu se merge! Ceea ce exista in prezent este o dezarticulare economica si sociala generata de prosperitatea unora din furt si falsa si pasagera prosperitate a altora bazata pe indatorare externa. A lua de la furturi pentru investitii ar fi o sansa. A lua de la furturi si a da la salarii ar fi macar moral, dar n-am rezolva problema dezvoltarii. A lua pentru salarii de la putinul alocat investitiilor publice este explozie sigura, mai ales pe fundalul actualei crize financiare internationale.
