Deocamdata, criza financiara mondiala pare sa ne afecteze destul de putin la nivelul emotiilor colective. Scaderea cotatiei leului pana in vecinatatea pragului psihologic de 4 RON/euro a fost de scurta durata. In schimb, cresterea dobanzilor ar putea avea in lunile urmatoare un impact considerabil, caci proportia romanilor care au de platit diverse credite este semnificativa, iar cei care se pregateau sa faca o achizitie recurgand la o forma de imprumut alcatuiesc si ei un segment important. Oamenii au inceput sa vada neputinciosi cum diversele rate pe care le au de platit (si la care se angajasera fara prea multa prudenta) cresc pe zi ce trece. Asta, daca ne referim doar la consecintele directe resimtite de catre omul de rand, caci creditele scumpe ar putea afecta, intr-un viitor nu prea indepartat, si activitatea unor firme de care depind, ca salariati, multi alti concetateni. Asadar, motive de ingrijorare am avea.
Cu toate acestea, romanii nu par sa fie cuprinsi de panica in aceeasi masura cu vecinii lor europeni. Nu doar ca subiectul ocupa un spatiu relativ modest in mass-media, dar, iata, un sondaj INSOMAR arata ca atitudinea dominanta fata de criza este (sau cel putin era, in urma cu doua saptamani) una mai degraba mioritica. Desi majoritatea respondentilor stiu de criza (vestile rele circula mai repede decat cele bune), cei mai multi considera inutila schimbarea comportamentului de economisire. In ciuda stirilor alarmante despre sanatatea diferitelor institutii bancare (e drept, nu din Romania), o treime din cei intrebati considera depozitele bancare drept cel mai sigur mod de economisire. Urmeaza in clasament cumpararea de bunuri imobiliare, in conditiile in care scaderea preturilor apartamentelor este un fenomen prezent pe piata romaneasca. Pentru a completa imaginea debusolarii, sondajul arata ca euro ramane moneda cea mai de incredere, netulburata de devalorizarea constanta, timp de trei luni, in raport cu dolarul.
Trebuie spus ca raspunsurile nerealiste sunt, in buna parte, determinate de centrarea sondajului citat asupra mijloacelor de economisire. Or, proportia romanilor care au economii este mult mai mica decat a celor care au datorii. Cat despre posibilitatea ca un eventual faliment bancar sa afecteze economiile populatiei, ea este statistic nesemnificativa, atat timp cat ponderea oamenilor cu economii de peste 20.000 de euro (plafonul de garantare care functiona la data realizarii sondajului) este statistic nesemnificativa. Asadar, pentru respondentul majoritar, intrebarile referitoare la economii au o semnificatie pur teoretica. Mai exista un fapt care ii determina pe romani sa fie mai putin panicati de criza financiara decat ceilalti europeni. Pentru europeanul occidental, bancile nu erau doar sigure – ci constituiau, pana de curand, insusi simbolul stabilitatii financiare.
Dimpotriva, romanii au cunoscut nu de mult un lung sir de falimente rasunatoare (Bancorex, Dacia Felix, Banca Religiilor, Banca Turco-Romana si altele). Increderea in banci incepuse sa revina dupa 2000, dar nu am putut niciodata vorbi despre un sentiment profund de siguranta. In acest context, vestile noi despre previzibile instabilitati nu pot constitui un adevarat soc. Cu alte cuvinte, suntem prea obisnuiti cu starea de criza ca sa reactionam la ceva care pare o repetare a unor experiente deja traite.
Acestei particularitati "istorice" i se adauga una conjuncturala – ne aflam in plina campanie electorala, salariile si pensiile cresc, Guvernul desfiinteaza plafoanele pentru medicamentele gratuite si imparte laptopuri la tot liceanul, asta, in timp ce concurenta promite mii de kilometri de autostrazi, bonusuri de revenire in tara si chiar astronauti.
Cealalta serie de discursuri alarmiste despre apropiatul crah mondial este transmisa prin aceleasi canale (si adesea de catre aceleasi persoane), rezultatul fiind o cacofonie generalizata. Sa ne mai miram ca omul de rand este buimacit si nu intelege nimic? Din pacate, criza se pare ca este adevarata si diferita de cele prin care am trecut, iar pentru cetateanul de rand costurile pot fi multiplicate de lipsa de reactie.
