La Summit-ul NATO desfasurat anul acesta in luna aprilie la Bucuresti, presedintele rus in exercitiu, Vladimir Putin, a amintit oficialilor romani ca la 15 octombrie 2008 se implinesc 130 de ani de la stabilirea relatiilor diplomatice dintre Rusia si Romania.
Acest important mesaj diplomatic s-a materializat chiar in aceeasi luna prin organizarea la Constanta, in zilele de 12-13 aprilie, a primei conferinte internationale romano-ruse dedicate acestei teme majore, la initiativa Consulatului General al Federatiei Ruse la Constanta in parteneriat cu Facultatea de Istorie si stiinte Politice din cadrul Universitatii OVIDIUS Constanta.
Inca din secolul al XV-lea asistam la destinul aliantelor politico-militare romano-ruse prin legatura matrimoniala ce se stabileste intre stefan cel Mare, domnul Moldovei, cu Ivan al III-lea, marele cneaz al Moscovei. Caci inteleptul domnitor roman si-a dat seama inaintea multora de insemnatatea internationala a ascensiunii noului imperiu. Pe deasupra mai plutea si amintirea trecutului bizantin comun. Astfel, un letopiset rusesc consemneaza ca in 1482 se hotaraste casatoria lui Ivan cel Tanar, fiul si mostenitorul tronului lui Ivan al III-lea, cu domnita Elena, fiica lui stefan si a primei sale sotii, Evdochia de Kiev, ea insasi inrudita cu familia lui Ivan al III-lea.
La 16 ianuarie 1483 a avut loc nunta, iar in luna octombrie a aceluiasi an Elena a nascut un fiu, cneazul moldo-rus Dimitrie. Din nefericire, la 7 martie 1490 a incetat din viata Ivan cel Tanar, mostenitorul tronului moscovit si ginerele lui stefan cel Mare. Acesta din urma se va inrudi din nou cu Ivan al III-lea prin cea de-a doua sotie a sa, Maria de Mangop, vara primara a Sofiei, sotia marelui cneaz Ivan al III-lea.
Stefan cel Mare a initiat si promovat aceste aliante dupa fermul principiu "prieten prietenului si dusman dusmanului", gasind astfel cu abilitate o contrapondere la sufocarea pe care i-o pregateau statul polono-lituanian, regatul catolic al Ungariei, Imperiul otoman si Hanatul tatar ce inconjurau Moldova. Credincios acestui principiu, el a fost mediator in conflictele ruso-polone din anii 1500-1503. Urmasii sai la tronul Moldovei, Bogdan al III-lea si Petru Rares, au continuat politica sa de apropiere de Moscova si de proiectie a sa in Europa, PAX ORTODOXA, politica ce a culminat cu alianta lui Dimitrie Cantemir cu Petru I cel Mare.
Desi Rusia a iesit infranta din razboiul Crimeii (1853-1856), totusi a sustinut cu tarie unirea celor doua Tari Romanesti, unire realizata in 1859. Un rezultat notoriu al victoriei Rusiei in razboiul din 1877- 1878 impotriva Imperiului Otoman a fost recunoasterea Romaniei ca stat independent prin Tratatul de pace de la San-Stefano si Berlin. Este meritoriu ca Rusia a recunoscut printre primele independenta si suveranitatea Romaniei. In consecinta, pe 15 octombrie 1878 baronul Stuart, in calitate de ministru plenipotentiar, a predat domnitorului roman Carol I scrisoarea de acreditare. Practic in acelasi timp, Ion Ghica a fost acreditat in calitate de ambasador extraordinar si plenipotentiar al lui Carol I pe langa curtea imparatului rus Alexandru al II-lea Nikolaevici.
Destule opinii divergente
Aceste incontestabile realitati istorice pozitive inregistrate de istoriografiile celor doua tari nu au ramas singulare de-a lungul timpului. Aprinse discutii s-au purtat insa intre istoricii si diplomatii participanti la conferinta asupra spinoaselor probleme: a Basarabiei, a Transnistriei, a tezaurului roman de la Moscova.
Ideea de baza ce s-a desprins a ramas insa dedramatizarea relatiei cu Rusia pentru ca traumele istoriei sa poata fi mai usor suportate, si construirea uneia noi pe masura acestui important actor al scenei politice internationale, Romania constituind in acest sens o punte intre structurile NATO si Federatia Rusa.
De partea romana s-a remarcat acidul analist politic, istoricul Valentin Stan, alaturi de colegul sau de facultate ce a condus lucrarile conferintei, prorectorul Marian Cojoc, de partea rusa participand cu aplomb si deferenta Excelenta Sa Viktor Nikolaevici Demin, Consulul General al Federatiei Ruse la Constanta, Vitali Gherman, Viceconsul al Federatiei Ruse la Constanta, Pavel Aleksenko, atasat la Consulatul General, prof. univ. dr. Vladimir Ghermanovici Burkov, Catedra de Cercetari Europene, Facultatea de Relatii Internationale, Universitatea de Stat din Sankt-Petersburg, Dr. Doc. Vladimir Vladimirovici Vasilik, Catedra de Istorie a Tarilor Slave si Balcanice, Facultatea de Istorie, Universitatea de Stat din Sankt-Petersburg.
Inca nu aparuse conflictul armat din Geoergia, desi in politica externa pozitiile celr doua state sunt destul de apropiate. Cu toate acestea, pe agenda plitica bilaterala romano-rusa exista si destule opinii divergente.
Lumea trece prin schimbari fundamentale si istoria se scrie pe termen lung. A te sustrage constructiei politice de tip multistatal inseamna a pune viitorul statului in cumpana, a bloca afirmarea lui pe plan international si, de ce nu, chiar renuntarea la idealul suprem: prezervarea umanitatiii. Sunt invataminte de bun-simt ale Istoriei, de rememorat asupra evenimentului de la 15 octombrie a.c.
