– Turistii pot patrunde in lumea secreta a locului unde Dunarea intalneste Carpatii.
– Localnicii sunt primitori, iar mancarea imbietoare.
Patura sau, poate, Dumnezeu a vrut sa ingramadeasca uneori negraite frumuseti pe un spatiu extrem de mic. Un asemenea loc este perimetrul de nici 100 de kilometri cu centrul in cel mai sudic punct al Banatului- orasul Orsova.
La sud, dupa orasul-statiune Baile Herculane, se revarsa in fata ochilor peisajul unic al Cheilor Cernei. De undeva de sus de pe muntele Iovanu – asa cum ii spun localnicii – cade zgomotos cascada Maicii Parascheva. Apele limpezi si cristaline mangaie coasta muntelui si se sparg la marginea drumului in mii de margele atat de frumoase de parca ar fi facute din roua zanelor sau chilimbarul rasaritului de soare cules de pe petalele florilor.
Legenda spune ca izvorul are ape fermecate si ca aici, o fata saraca de prin partile Scarisoarei – sat pierdut in culmea muntelui – si-ar fi gasit salvarea. Fata fusese oparita pe fata cu apa clocotita de o baba urata din sat. Cotoroanta a vrut sa o sluteasca pe fata pentru ca feciorul sau se indragostise de ea, dar fata – cu toate ca era cea mai frumoasa din toate satele – era tara saraca. Solomia – fiindca asa o chema pe fata – a fugit din sat. Avea fata plina de cicatrici si s-a gandit sa se retraga in munti, alaturi de fiare, si sa i se piarda urma. Pe drum, o batrana i-a cerut apa din carceagul ei – iar fata i-a dat ultimii stropi si a calatorit asa fara nici un pic de apa. Ajunsa la cascada de al carei zgomot a fost atrasa, Solomia si-a potolit setea dupa care s-a spalat pe fata cu apa plina de margele. In loc de urmele ranilor si cicatrice, fata a simtit cu degetele cea mai fina piele. Langa ea a aparut atunci Sfanta Parascheva care i-a spus ca a vindecat-o pentru sufletul ei bun.
Turnul de Cremene
Mai la deal, se afla Turnul de Cremene ce strajuieste drumul de piatra ce intra in satul Cerna. Se spune ca aici a fost locul cel mai temut de catre hoardele turcesti ce treceau Dunarea si veneau sa jefuiasca satele taranilor din zona Cornereva, Cerna si imprejurimi. Speriati, oamenii isi luau familiile si agoniseala, o puneau in care trase de boi si, pe poteci numai de ei stiute pe buza prapastiilor, urcau sus pe stanca. Niciodata, picior de turc nu a ajuns pana acolo iar legenda spune ca multi osmanlai si-au gasit aici sfarsitul intre coltii de piatra ai cleanturilor.
Mai la vale este situata Clisura Dunarii. Locul este mirific. Clisura cuprinde de-o parte apele Dunarii ce curg domol la vale, iar de cealalta – peretele Muntilor Locvei si Almajului. Sunt ultimele ramasite ale Carpatilor, deoarece, la nici 20 de kilometri spre sud, acestia sunt taiati de apele Dunarii formand celebrele Cazane Mici si Mari.
Pe coasta muntelui, omul a cautat bucatile de pamant fertil si a infiripat cate o asezare.
Acolo unde locul a fost stramt sau prea stramt, au fost construite locuinte izolate in varf de deal. Unde terenul a permis, mana harnica a banatenilor a facut sate intregi precum Svinita sau Dubova. Oamenii sunt primitori, mai ales ca turistii nu stiu prea multe de aceste locuri virgine inca. Aici este imparatia pescarilor – oameni tacuti ce nu vorbesc prea mult. Daca pasii ii poarta pe oameni in Clisura, au doua variante: fie isi incearca norocul la una dintre putinele pensiuni din zona, fie merg la poarta taranului si isi negociaza un loc in podul surii sau al grajdului.
Aceasta doar in cazul in care nu vor sa doarma intr-una din camerele gazdei. In aproape 90% din cazuri, turistii ajunsi aici cer sa doarma in fan. Iarba de curand cosita pastreaza toate aromele pe care spiridusii si ingerii le-au risipit peste fanete si poieni atunci cand s-au jucat cu sticlele pline de arome fermecate. Acum este vremea cimbrisorului care cu mirosul sau caracteristic umple dealurile si livezile de vise si poveste.
Mancare ca pe vremea bunicilor
Traseele turistice sunt la tot pasul: de la plimbarile cu barca si partidele de pescuit pe Dunare si pana la drumetii in muntii din apropiere si plimbari cu sareta sau in caruta cu fan pe malul Dunarii.
Despre mancare se pot spune doar catva cuvinte: sanatoasa, fara adaosuri de chimicale si, mai ales, atat de proaspata incat laptele este inca incalzit din ugerul vacii cand ajunge in cana celui flamand, alaturi de ochiuri de oua cu galbenusul portocaliu ca soarele de vara si painea neagra cu miros de vatra unsa cu unt si cu miere.
