Pe parcursul acestor ultime luni, partidele rivale au afisat un consens rar intalnit pe tema sistemului electoral uninominal, considerat preferabil celui pur proportional, in baza caruia s-au desfasurat, din 1990 incoace, alegerile parlamentare. Noul sistem electoral urma sa inlature, din punctul de vedere al optimistilor, mizeriile, duplicitatea si coruptia survenite pana acum in urma selectiei efectuate de principalele formatiuni politice. Dar partidele au preferat sa opteze pentru o alta "reteta", oferind pozitiile fruntase de pe listele lor electorale contra unor sume impresionante de bani. Gestul este unul lesne explicabil: daca indivizii cu dare de mana vor cuceri electoratul local, fiind alesi intr-un numar semnificativ de colegii uninominale, discreditatul sistem politic pe care il reprezinta ar fi, pana la urma, legitimat prin vot.
In majoritatea tarilor in care selectia politica functioneaza in baza uneia dintre variile forme ale votului uninominal, cetatenii declara ca au o mai mare incredere in deputatii lor locali decat in reprezentantii institutiilor politice centrale sau chiar in guvernanti. Alesii locali sunt, de regula, mai vizibili electoratului lor, data fiind stransa legatura mentinuta cu circumscriptia pe care o reprezinta, dar si cu regiunea per ansamblu. Cand uninominalul functioneaza cu adevarat "ca la carte", candidatii se intrec, de fapt, pentru a-l selecta pe cel care promoveaza in mod optim interesele colegiului respectiv. Astfel, viata politica a intregii tari se imbogateste cu noi personaje competente, ale caror propensiuni ii propulseaza deseori si in alte functii de responsabilitate nationala. Dar, indiferent de importanta altor pozitii detinute, acestia nu-si pot permite a neglija vreodata circumscriptia pe care o reprezinta, dat fiind ca ar risca sa piarda instantaneu teren in fata rivalilor locali, care ar sesiza imediat ocazia pentru a le lua locul.
Este limpede ca legitimitatea unui sistem politic nu are decat de castigat in conditiile in care cetatenii sunt reprezentati cat se poate de bine, angrenajul partidelor centrale urmand sa faca, vrand-nevrand, ceva loc si fortelor democratice locale. La randul lor, partidele castiga in planul vietii lor interne, in timp ce clicile locale si/sau nationale au mai putine sanse de izbanda.
In Romania insa maleficele interese politice au reusit din nou sa deformeze un aspect vital al procesului democratic – golind, de aceasta data, esenta uninominalului de aproape toate valorile sale. In prag de alegeri s-a optat pentru un anume sistem electoral, pentru ca apoi sa planeze o serie de incertitudini asupra sa. Candidatii sunt impusi tot de la centru sau, dupa caz, de atotputernicii baroni locali. Indivizi cu o anume priza la public, dar cu zero legaturi concrete cu electoratul pe care ar urma sa il reprezinte, sunt impusi in varii colegii uninominale – vor deveni, probabil, cel mult mascote de partid, absentand insa complet din circumscriptiile lor dupa ce vor fi alesi.
Personaje politice precum Tariceanu se prezinta mai intai electoratului dintr-un colegiu, apoi anunta ca s-au razgandit si ca vor candida in altul. Care sa fie oare motivele pentru care liderul PNL si-a abandonat colegiul din Dorobanti, optand pentru altul, mai "la vale", in Ilfov? Colegiul bucurestean, situat intr-unul dintre cartierele pricopsite ale Capitalei, i se potrivea de minune. Sa-l fi speriat cumva eventualitatea prea multor votanti cu o gandire independenta, ale caror asteptari la adresa calitatii actului de reprezentare s-ar fi dovedit mai mari decat nivelul pe care este dispus sa-l ofere Tariceanu? Sau a concluzionat ca nu merita sa se implice intr-o zona a Capitalei zguduita de destule scandaluri imobiliare, dat fiind ca un asemenea colegiu are potentialul de a deveni candva un factor de jena?
Ce-i drept, cu greu mai poti afisa fatuitatea-ti caracteristica atunci cand cetatenii colegiului tau ti se adreseaza intr-un caz de nedreptate flagranta si probata, solicitand solutionarea rapida a chestiunii. Tariceanu va fi concluzionat, probabil, ca Dorobantiul nu constituie sediul central ideal pentru a conduce tara ca pe o plantatie, fiind de preferat zona Snagovului, ticsita de vilele si proprietatile aliatilor din presa si mediul de afaceri – ca doar aici nu misca nici frunza fara acordul prealabil al privilegiatilor.
Cu exceptia catorva orase precum Timisoara sau Cluj, alegerile uninominale vor conduce doar la extinderea puterii vastei retele de privilegiati – pana acum preocupati de controlarea justitiei, politiei, a planificarilor etc. – asupra scenei electorale. In mod tragic, parlamentul ales la sfarsitul lunii noiembrie pare a avea toate sansele sa fie constituit preponderent din membrii acestei retele de speculanti care a ajuns, intre timp, sa predomine intr-o buna parte a tarii, in special in sudul si estul Romaniei. Astfel, forma uninominalului croita special pentru a-i insela pe romani va bate in cuie nu doar domnia celor putini, ci si alienarea celor multi, precum si anemierea accentuata a democratiei – atat cat exista ea in prezent.
