Ultimul film al lui Radu Muntean intra de vineri in cinematografe si a fost prezentat in avanpremiera la Institutul Francez.
Marile succese ale noului val cinematografic se leaga de filme care abordeaza dintr-un unghi etic, foarte sobru la nivel de expresie, teme sociale. Atat "Moartea domnului Lazarescu", cat si "4,3,2" sunt filme care merg pe aceasta formula. "Boogie" e unul dintre putinele filme ale noului val care, in granitele formulei minimaliste, abandoneaza tematica sociala a "omului sub vremi" pentru a vorbi despre probleme personale, indivizi si mai ales relatii. In conditiile in care nu exista o traditie a filmului centrat pe relatii si indivizi ("Legaturi bolnavicioase" fiind mai degraba un esec, din cauza estetizarii excesive), reusita acestui film merita aplaudata. Subiectul e simplu, aproape inexistent: un barbat de "30 si ceva" (titlul initial al filmului) se duce de 1 Mai la mare cu sotia si copilul, iar acolo se intalneste cu doi fosti colegi de liceu.
Impreuna (insa fara sotie si copil) incearca, pe parcursul unei nopti, sa reinvie "zilele bune de altadata", dar reusita e indoielnica: "Incercarea celor trei de a-si recupera tineretea intr-o noapte se aseamana intr-un fel cu cea a unei vechi trupe de rock care, desi s-a desfiintat, se reuneste dupa ani, pentru un ultim concert. si desi concertul are ceva din farmecul de altadata, oamenii nu se mai simt bine pe scena, tobarul nu mai tine ritmul, iar solistul a chelit si isi pierde vocea dupa a doua piesa", cu cuvintele regizorului Radu Muntean. Unghiul de abordare e comportamentist, deliricizat si centrat pe relatiile dintre personaje si trairile lor – indecizia care rezulta din criza varstei, tentatia "libertatii", pe de o parte, si pe de alta responsabilitatile vietii de familie si serviciul care iti mananca tot timpul liber.
Dincolo de actualitatea ei (o intreaga clasa de mijloc romaneasca de 30-40 de ani, prinsa in rate, emancipare relationala si autoafirmare profesionala), tema este "de o banalitate uimitoare" (Le Monde dixit). Filmul isi alege perfect intervalul de desfasurare a actiunii, zilele libere de 1 Mai petrecute la mare – cand apa e inghetata, nu se poate face inca baie, iar terasele nu s-au deschis inca. Inconfortul existential al varstei de "30 si ceva" e impecabil pus in abis prin acest amanunt: marea, simbol al distractiei din adolescenta, are in acest interval al anului un chip mai degraba neprietenos. Pe plaja, Bogdan, un tata neobisnuit de sexy (Dragos Bucur), se joaca cu copilul de 4 ani, inaltand un zmeu. Copilul se plictiseste de zmeu si vrea sa se joace in nisip, dar nici asta nu-l prinde. Plictiseala unei iesiri cu familia la mare e prinsa, inteligent, nu prin ce traiesc parintii, ci prin intermediul copilului.
Chiar daca sta de trei ani acasa si e din nou insarcinata, sotia lui Bogdan, Smaranda (Anamaria Marinca), are un look cam prea emancipat (tunsa scurt, baieteste) si se poarta ca o femeie occidentalizata si inteligenta – fapt ce distoneaza neplacut cu modul casnic de viata pe care si l-a ales. In fata unui magazin, cuplul se intalneste cu doi fosti colegi de liceu ai lui Bogdan, Penescu (Mimi Branescu) si Iordache (Adrian Vancica). Cele doua personaje dau tusa sociala a filmului, sunt "exponenti" ai unor categorii a Romaniei profunde: un agent de turism, sastisit de jobul lui, si un tip emigrat in Suedia, logodit acolo cu o femeie urata, "ca sa faca acte". Grupul se intalneste seara la restaurant, unde cuplul Bogdan-Smaranda isi ia ceva de mancare cata vreme burlacii trec direct la vin, depanand amintiri din liceu, "Ce baieti am fost odata!" – amintiri la care Bogdan reactioneaza usor jenat.
Sotia si copilul pleaca, iar Bogdan ramane cu prietenii din liceu – si impreuna fac chestiile tipice pe care le fac barbatii cand ies singuri: beau, joaca bowling (mai nimerit ar fi fost biliard), flirteaza cu femei, vorbesc despre sex. Intr-un tarziu, Bogdan pleaca la hotel, lasandu-i pe cei doi prieteni singuri. Acasa, se cearta cu sotia; ea ii reproseaza ca a adus-o la mare ca sa iasa cu baietii, in fine, disputa are loc pe un ton absolut civilizat, iar argumentele care se aduc de ambele parti sunt absolut rezonabile, nu au nimic isteric – ca scoti copilul in fata, ca nu te ocupi de copil, ca muncesc toata ziua si nu ma intelegi. Urmarea e ca Bogdan pleaca inapoi la prietenii lui din liceu. In acest punct, inconfortul devine si mai vizibil – agentul de turism spune ca s-a saturat de turism si il intreaba pe Bogdan daca nu-i poate gasi un job la el la firma, tipul din Suedia se plange de joburile murdare si logodnica din Suedia (care nu e deloc o frumusete, dar e cumsecade), in fine, lucrurile se leaga prost, subminate de varsta de 30 de ani, care le mai interzice sa se mai poarte ca niste adolescenti.
Escapada culmineaza cu aducerea unei prostituate, la care eroii presteaza pe rand. Fireste, prostituata il place cel mai mult pe Bogdan, caruia ii da cu 7-8 ani mai putin. Reprosul major care i se poate aduce filmului e si ceea ce da nota de "atitudine": personajul lui Dragos Bucur – cam prea cool, prea idealizat. In timp ce prietenii lui sunt oameni uratei si obisnuiti, facand glume mai mult sau mai putin reusite, aratandu-si varsta (burta, cheliuta) si fara mari succese in viata, Bogdan face doar glume bune, are o firma de succes si un succes nemaipomenit la femei – basca e foarte modest. Pe scurt, in timp ce Penescu si Iordache sunt (doar) niste parliti, Bogdan un tip (prea) misto, vedeta in toate. E ceva usor tezist in acest personaj: dincolo de criza lui de 30 de ani, e prea stapan pe el, prea actioneaza civilizat si impecabil. Daca ar fi sa fiu rau, as spune ca e imaginea idealizata despre sine a tinerei clase de mijloc romanesti.
Sfarsitul filmului il arata pe Bogdan intorcandu-se pocait acasa, avand o discutie cu sotia, fiecare cedand si reevaluandu-si pozitia de forta pe care a jucat inainte, fiecare recunoscand ca a gresit – si amandoi ajungand la concluzia ca e necesar sa discute mai des pentru a nu lasa tensiuni sa se acumuleze. Finalul, chiar daca plauzibil in logica filmului, e ratat, are ceva de film american prost.
