Decizia preşedintelui de a nu o suspenda pe Laura Codruţa Kövesi din funcţia de procuror-şef al DNA nu este o negare a evidenţei. Era de aşteptat din partea domniei sale să nu ia o decizie radicală. Problema s-a mutat în curtea Guvernului, singurul în drept să se adreseze Curţii Constituţionale. Instituţia condusă de Augustin Zegrean s-a mai pronunţat în cazuri similare de conflict constituţional. Dar va continua Guvernul lupta?
Mandatul procurorului general al DNA se încheie legal în anul 2019. Revocarea sa ar transforma-o în eroina luptei anticorupţie. Poate că domnul preşedinte nu e încă sigur pe postul de preşedinte al Consiliului European. De ce să o victimizeze şi să o facă prezidenţiabilă? O mică parte a populaţiei o susţine necondiţionat. Intrarea sa în cursa prezidenţială ar denatura sensul profund al misiunii preşedintelui într-o ţară care se doreşte democratică. Un preşedinte nu trebuie să aibă veleităţi de călău. El mediază între puterile statului şi nu are în fişa postului rolul de inchizitor.
Dar oare coaliţia de guvernare îşi doreşte radicalizarea luptei anticorupţie? Orice strateg electoral i-ar putea sfătui pe liderii partidelor din axul guvernamental că o eventuală suspendare ar fi un adevărat balon de oxigen pentru cei care organizează de aproape zece ani jihadul. S-ar perpetua obsesiva temă de campanie, atât de plăcută scriitorilor de protocoale.
Din toate studiile sociologice rezultă că anticorupţia nu e o temă majoră, care să preocupe majoritatea populaţiei. O parte redusă, dar extrem de vocală, şi-a construit un cadru existenţialist din arestarea hoţilor. O cauză de viaţă şi de moarte. Această comunitate are acces la mijloacele de informare. Este extrem de războinică. Un candidat exponent al unei minorităţi poate fi câştigător doar în contextul stimulării emoţiilor. Şi nu cred că lideri cu experienţa lui Călin Popescu Tăriceanu sau Liviu Dragnea nu ştiu că victimizarea doamnei Kövesi ar înălţa-o pe redute, în loc să o coboare spre uitare.
Nu mai e mult până la terminarea mandatului de procuror general al DNA.
O ţară care doreşte să prospere, să se dezvolte şi să atingă minimele standarde de civilizaţie nu trebuie să continue să-şi consume agenda publică sau agenda media cu teme parazitare. Sigur că o serie de urmăriţi penal consideră că menţinerea tensiunii în societate i-ar favoriza în faţa judecătorilor. Ei speră că prin condamnarea de facto a protocoalelor pot schimba cursul sentinţelor din dosare. E treaba lor. Dar a menţine o temă la infinit duce la plictis sau exasperare.
Oamenii sunt mai preocupaţi de viaţa de zi cu zi decât de ce mai fac inculpaţii. Ratingurile televiziunilor preocupate de subiect rămân costelive. Semn că tema nu prinde. Nu stârneşte reacţii.
Nici candidatul unic al multinaţionalelor care deţin 80% din capitalul de business al României nu este interesat de apariţia unei noi stele. Steaua e în marşul său. În chipul şi asemănarea celui pe care-l imită. Oare macaroanele lor pot fi plăcute mămăligarilor?
Cine ar putea fi forţele reunite din spatele Laurei Codruţa Kövesi: aventurierii, jihadiştii, reţelele străine şi lovitorii de PET-uri. Strada nu a făcut niciodată legi. A menţinut tensiunea în societate, acea energie negativă în măsură să sporească ocupaţia și colonialismul.
Despre SID – Paralel, acea stare de agitaţie din rândul italienilor prin anii ’70, impus de Servizio Informazione Dafaesa, care a distrus elita politică în câţiva ani, am tot scris. Italia rămâne mult mai coruptă şi după Operaţiunea Mani Pulite, despre care ambasadorul american Reginald Bartholomew ar fi recunoscut unui reporter al publicației „La Stampa” că ar fi fost coordonată de Peter Semler, consulul american la Milano. Antonio di Pietro, procurorul care s-a bazat în mare parte pe arestări preventive ca mijloc de a obţine denunţuri, la fel ca în România de azi, a candidat, chiar şi-a format un partid, niciodată reprezentativ pentru Italia. Eşecul lui Di Pietro în politică ar trebui studiat la şcoala politică din ţara noastră. Nu poţi conduce o ţară sau accede la putere pe baza unor teme subversive, în măsură să sporească teroarea, în loc să pacifice lumea.
Oracolul din Delphi era recunoscut pentru modul cum pronunţa sentinţele. Legenda spune că un mare rege a consultat personajul din Templul lui Apollo înaintea unui mare război, pe care trebuia să-l poarte. Citind prezicerea Oracolului, temerea sa, de a nu muri în război, i-a fost înlăturată și a plecat la război încredințat că va reveni victorios. Dar, a murit în luptă. Profetul reprezentat de femeile pythice i-ar fi spus: „Nu, vei muri în luptă”. După moarte, familia i-a reproşat Oracolului prezicerea greşită. Acesta le-ar fi reprodus zicerea cu inflexiunea vocii, după NU, VEI MURI. Ce poate face o virgulă într-un moment de cotitură. Nu sunt Oracol. Nu prescriu destine. Dar Laura Codruţa Kövesi trebuie să-şi termine mandatul şi să dea ulterior socoteală în faţa celor în măsură să judece. Nicidecum să devină -preşedinte.
