Ciclul politic a intrat, de-acum, in faza predominarii instinctului primar de supravietuire, drept care politicienii renunta pana si la dramul de demnitate – mai mic sau mai mare – caracteristic fiecaruia. Mai toti alesii neamului au enorm de pierdut din clipa in care isi vor parasi fotoliile din Centrul Leneviei Nationale denumit Legislativ. Facilitatile si privilegiile aferente institutiei, sansa de a fi "cineva", dar mai ales nenumaratele oportunitati de imbogatire fac din Parlament raiul pe pamant. Pentru a evita anularea pretiosului lor statut, parlamentarii au cazut, subit, in frenezia activitatilor. Concomitent, creste panica fata de demersul mai multor partide de a le oferi fotolii "sigure" unor staruri si starlete, de notorietate preponderent gratie impactului mediatic. Talentate sau nu, respectivele personaje au captat atentia unui numar considerabil de telespectatori, fiind deseori avansate in grad de "vedeta" chiar de patronii variilor posturi tv sau de amicii potentati ai acestora.
Tariceanu, a carui suspiciune fata de potentiali rivali – pana si fata de cei care ii agreeaza codul etic – este demna de un Macbeth, pare hotarat sa ingroase randurile partidului sau cu diverse nulitati mediatizate. Viitorul lor rol va consta, probabil, din aplauze si urale survenite la orice demers, indiferent cat de macabru, al liberalilor. In ideea prezervarii unei fictive unitati a Dreptei, se vor gasi, fireste, niscaiva fotolii parlamentare si pentru Milut si Pavelescu, arivisti citadini ce inca tin cu dintii de bannerul taranist. Pavelescu a reusit sa ma amuze, recent, cu o afirmatie ce nu mai necesita vreun calificativ, proclamand ca surorile lui Corneliu Coposu nu au nici un drept sa intervina in chestiunile PNTCD pe motiv ca Seniorul obisnuia sa-si descurajeze membrii familiei de la activitati sau interventii politice. In mod hotarat, Pavelescu este un "rara avis", iar "gradina" Parlamentului Romaniei ar fi mai saraca fara acest specimen, de meserie avocat.
De altfel, profesia in cauza si-a pus amprenta pe activitatile actualului Parlament in mult mai mare masura decat oricare alta. Protectia demnitarilor amenintati de spectrul legii, modificarea Constitutiei in baza unui unic criteriu, anume cel al necesitatilor de zi cu zi ale privilegiaturii, desfiintarea CNSAS, eternele tergiversari cu privire la ANI au fost toate ticluite de o retea transpartinica de juristi. Dar pana si acesti trisori incep sa mai dea de cate o belea – de exemplu, Lucian Bolcas, pe capul caruia a cazut ingrata sarcina de a mai struni tendintele anarhiste ale lui Vadim in vederea evitarii distrugerii complete a PRM atat timp cat oligarhia avea nevoie de serviciile formatiunii. Acum, ca tot s-a redus simtitor numarul reformatorilor autentici, iar discreditarea acestora nu pare a pune vreo problema, mai-marii zilei au decis, aparent, ca se pot descurca si fara peremisti. Fitecum, macar viitorul unora pare asigurat. Data fiind aprecierea de care se bucura talentele lui Bolcas in ochii lui Adrian Nastase, pesedistul i-a sugerat lui Voiculescu ca ar cam trebui gasite locuri in PC atat pentru vicepresedintele PRM, cat si pentru Eugen Mihaiescu, personaj care a tot reprezentat, vreme indelungata, interesele elitelor la o serie de forumuri internationale.
Ce gest ar putea semnala mai limpede absenta oricarui sistem de valori din politica romaneasca decat acest exemplu: o figura marcanta a unui partid negociaza cu patronul altei formatiuni pentru a le asigura intrarea in partid unor terti, proveniti dintr-o cu totul alta formatiune politica. Nastase isi va fi amintit, probabil, cu induiosare de modul in care i-a sarit in ajutor Bolcas in cadrul luptei sale purtate pentru a nu deveni primul "peste mare" din plasa lui Daniel Morar. Momentan, aceasta tranzactie "de personal" pare insa blocata de existenta unui alt si mai vechi dezertor peremist, ajuns intre timp consilier de vaza al PC. Pe vremuri, Corneliu Ciontu a fost una dintre victimele aspiratiei lui Bolcas la titlul de majordom al partidului lui Vadim, iar acum este bine familiarizat cu ferocitatea caracteristica PC, inerenta demersurilor de contracarare a eforturilor dedicate curatarii scenei politice. Ca atare, Ciontu trebuie tratat cu manusi, altfel existand riscul ca orgoliul sau deja ranit sa-l determine sa deschida gura in varii chestiuni.
Pe de alta parte, o politiciana, al carei pacat din trecutul comunist continua sa fie prezentat de mass-media captiva drept cea mai odioasa crima petrecuta pe meleagurile romanesti, a decis intre timp ca prefera sa se lipseasca de eventualul statut de membru al viitorului Parlament. Despre aparentele motive din spatele deciziei Monei Musca am putut citi, recent, chiar in paginile acestui ziar o povestioara la care nici Ian Fleming, creatorul celebrului James Bond, n-ar mai fi gasit ceva de adaugat. Articolul, de o poetica splendoare, m-a facut sa ma intreb de ce suflete cu inclinatii artistice se mai sinchisesc de actul jurnalistic, din moment ce talentele lor debordante rezida in cu totul alta parte. De cele mai multe ori, explicatiile pentru asemenea decizii se dovedesc mult mai prozaice, ba chiar simpliste. Mona Musca va fi realizat ca intr-un Parlament dominat atat de refugiatii din showbiz, cat si de aceleasi binecunoscute figuri politice din vechile structuri nu poate fi decat un "lup singuratic", o voce izolata. Daca doreste cu adevarat sa puna umarul la curatirea grajdurilor politice, pare absolut rational sa astepte vremuri mai prielnice.
