Ca in toate misiunile diplomatice ale Romaniei din strainatate, ambasada noastra de la Paris a fost surprinsa si derutata de celebra cuvantare din august 1968 a lui Nicolae Ceausescu, consecutiva invaziei Cehoslovaciei de trupele Pactului de la Varsovia (a se citi URSS),fara participarea Romaniei. MAE a transmis imediat ambasadelor textul complet al cuvantarii, dar fara instructiunile de rigoare privind procedura si limitele interpretarii acesteia in contactele cu autoritatile locale si presa. Personalul ambasadei era deci dezorientat iar apelurile telefonice nu erau preluate de secretariat sau de diplomati, din dispozitia ambasadorului Constantin Flitan. Se asteptau instructiuni de la MAE, in timp ce mass media franceze anuntau stiri fanteziste privind invadarea Romaniei de trupele sovietice. Exasperat de ineficienta legaturilor telefonice, MAE francez a trimis un curier (!) la ambasada, 5 rue de l Exposition, pentru a obtine precizari oficiale de la ambasador. Intre timp, acesta hotarase sa ceara unui diplomat, dintre cei reali, ("diplomatii"- ofiteri DIE ,majoritari in ambasada, primisera instructiuni sa fie de negasit), sa telefoneze direct ministerului cu intrebarea aparent codata "daca vremea este insorita la Bucuresti". Centralista ministerului, probabil instruita atent, i-a raspuns imediat ca"vremea este frumoasa pe tot teritoriul national, iar vacanta nu este compromisa pentru nimeni". Acelasi diplomat a transmis apoi , in termeni fermi, ca Romania nu a fost atacata, la Elysees (presedintie), Matignon (Primul Ministru) si Quai d’Orsay (Externe) ,raspunzand apoi tuturor telefoanelor presei. Comunicarea ambasadei romane a fost apoi retransmisa, cu comentarii favorabile , in toate mass media franceze, mai ales la televiziune.
Evenimentul de exceptie al acelor vremuri de neuitat l-a constituit insa receptia oferita de ambasadorul roman in gradinile misiunii din 123 rue Saint Dominique, de Ziua Nationala, la doua zile dupa invazia sovietica. Ca niciodata in istoria ambasadei romane si in plina vacanta pariziana, la receptia memorabila din acel an fierbinte au participat aproape jumatate din membrii guvernului francez (unii reintorsi urgent din vacanta), inalte personalitati politice, culturale, stiintifice, majoritatea ambasadorilor acreditati la Paris, comunisti si anticomunisti, preocupati cu totii de semnificatiile pe plan european ale invaziei sovietice in Cehoslovacia, la primul semnal de reforma democratica, "Primavara de la Praga". La intrarea in gradini, ambasadorul Flitan,emotionat dar solemn, primea pe inaltii oaspeti, printre care ministrii Joxe, Debre, Schumann, Capitant, Peyrefitte, de Murville, consilierii presedintelui si primului ministru etc. Momentul culminant al receptiei l-a constituit intrarea in gradina a ambasadorului cehoslovac Plescot caruia ambasadorul sovietic Zorin s-a grabit sa-i intinda mana. Era acelasi ambasador Zorin care in 1948 , in calitate similara, pecetluia la Praga instalarea comunismului sovietic si prabusirea republicii democratice a lui Benes. In fata zecilor de invitati, a presei si a camerelor TV, ambasadorul cehoslovac a refuzat ostentativ mana intinsa de colegul sau sovietic, trecand rece pe langa el, dupa care s-a intretinut indelung cu oficialii francezi, cu numerosii prieteni ai Cehoslovaciei, prezenti la receptie.A fost un gest plin de demnitate si semnificatie politica. Imediat remarcat si comentat. In mod vizibil, multe personalitati prezente au evitat sa stranga mana ambasadorului Zorin, care a petrecut atunci clipe neplacute, parasind grabit si incruntat receptia. Evident, ambasadorul Plescot nu s-a mai intors ulterior la Praga, impreuna cu alti diplomati cehoslovaci, alegand exilul politic.
Ministrul Rene Capitant, cunoscut pentru ideile sale de stanga, declara ambasadorului Flitan, cu voce ridicata pentru presa, ca este scarbit de modul barbar in care a procedat URSS "bastionul pacii", subliniind pozitia curajoasa a Romaniei. Conducatorii PCF, atat de familiari ambasadei, Duclos, Rochet, Marchais, au lipsit derutati de la receptie, exprimand stupoarea comunistilor francezi fata de barbaria sovietica si lipsa proprie de pozitie fata de evenimentele din Cehoslovacia, dar si de «dizidenta» romana. Receptia de la ambasada romana, declaratiile facute aici, episodul cu ambasadorul Zorin, au fost larg preluate de presa si televiziune cu titluri sugestive: "Guvernul francez in reuniune de exceptie la ambasada romana"- Le Figaro, "Le tout Paris chez les Roumains"- Le Monde, "Ambasadorul cehoslovac refuza sa stranga mana ambasadorului sovietic, la ambasada romana"-France Soir etc.
In zilele urmatoare, mass media franceze au continuat sa urmareasca cu simpatie si interes evenimentele din Cehoslovacia, dar si din Romania. Din pacate, instructiunile ulterioare ale MAE au "circumstantiat"repede tonul pozitiei romane, diplomatii ambasadei fiind atentionati sa afirme ferm ca acest episod (invazia Cehoslovaciei) urmeaza sa fie rezolvat direct de autoritatile si de "popoarele" implicate, limitand drastic comentariile, atitudine interpretata rapid de presa ca o tentativa a Romaniei de a minimaliza pozitia sa fata invazie, la presiunea URSS.
Evenimentele de acum 40 de ani din Cehoslovacia, "inceputul real al dezintegrarii sistemului comunist european", dupa cum interpreta profetic celebrul scriitor si analist politic Raymond Aron intr-un discurs la Sorbona, au starnit un urias val de simpatie in Occident pentru "eroii de la Praga", dar si pentru pozitia Romaniei. Vizita lui N. Ceausescu la Paris in 1970, prima sa vizita oficiala in Occident, ca raspuns la vizita generalului de Gaulle, a fost pregatita cu multa atentie de oficialitatile franceze, iar participarea presedintelui Georges Pompidou la receptia oferita la ambasada romana, fapt rarisim in protocolul francez, a exprimat un nivel de varf al relatiilor bilaterale.
Praga, august 1968, se inscrie ca un moment de cumpana in istoria contemporana a Europei.
