Cele mai multe ceainarii bucurestene rateaza pentru ca sunt contaminate de cafenele, in loc sa fie pur si simplu o alternativa la "trendismul" corporatist al acestora din urma. Din acest motiv, Bucurestiul se poate mandri cu putine ceainarii adevarate – "Vasiliada", "Ceai la Cotroceni" si terasa "La Metoc"; cele trei locuri au preturi asemanatoare si un concept comun, de inspiratie naturist-new-age: nu se fumeaza, miros a uleiuri parfumate sau betisoare si au un aer retro atent construit, pe ideea de "refugiu din fata stressului modern". Despre "La Metoc" a scris si Matt Gross, "turistul de serviciu" de la New York, in articolul consacrat Bucurestiului, remarcand "ceaiul de bere" de acolo; de fapt, un ceai oxidat, cu spuma, care arata exact ca o halba cu bere (cu 0% alcool). Terasa e foarte frumoasa, fiind de fapt o gradina ascunsa intr-o curte de pe Popa Tatu (nr. 21 – nu exista o firma la intrare). Rafinamentul locului vine de la faptul ca nu s-a intervenit asupra lui, fiind lasat sa se salbaticeasca – incat literalmente mesele par inecate in vegetatia din jur. In plus, spre deosebire de cele mai multe locuri din Bucuresti, fiecare masa e izolata de celelalte printr-o perdea de smochini sau copacei. Intimitatea e totala – si justifica preturile mari (intre 7 si 14 lei); un patron mai rapace ar fi inmultit cu trei numarul meselor, ar fi bagat in meniu latte macchiato si bere la 0,33 l ca sa obtina profit. Ceainaria functioneaza doar pe timpul verii – de unde succesul ceaiurilor reci (chiar daca sunt peste o suta de sortimente de ceaiuri, cu nume care de care mai exotice – si impartite pe arii geografice). In afara de ceaiuri, se mai servesc dulceturi si serbeturi cu apa rece, dar nu prea am vazut tineri care sa comande asta (trebuie curaj sa-ti asumi fite de moda atat de veche, Eliade si strada Mantuleasa s-au fumat ca sursa de cool). Publicul e cam de alternativi-cu-esarfe, artisti urbani de ultima generatie; ceva mai putin snobi decat la Ota, totusi, dar impunandu-si muzica jazzy-funky-cool care ciobeste un pic din farmecul new-age al locului. Se vorbeste in soapta si – chiar daca "La Metoc" e o terasa, fumatul nu e incurajat; dar acesta e un defect general al ceainariilor si locurilor care respira parfumul noii ere.
