» Proiectat la o vizionare de presa de la Festivalul de la Locarno, primul film regizat de controversatul scriitor francez a fost huiduit unanim de critici si jurnalisti.
» Filmul ecranizeaza ultima creatie a scriitorului, "Posibilitatea unei insule", un roman care proiecteaza un viitor sumbru pentru oameni, care se vor priva voluntar de sexualitate si atingere.
» Etichetat ca "un nihilist obsedat de sex", "un misogin de varsta mijlocie", "un islamofob cu o morala gaunoasa", scriitorul Huellebecq rateaza ca regizor prin dialoguri plate, intriga confuza si patetism.
Criticii prezenti la festivalul de film de la Locarno au huiduit intr-un glas debutul regizoral al scriitorului francez, care si-a adaptat pentru ecran ultimul roman, "Posibilitatea unei insule", titreaza The Guardian. Filmul a fost criticat pentru dialogurile plate, intriga confuza si un nedorit exces de sentimentalism si, greu de crezut pentru un scriitor ale carui carti abunda de scene toride, pentru faptul ca filmul nu are mai deloc sex. "Filmul este un caz paradigmatic de lucru plictisitor", a scris criticul Maurizio Porro de la Corriere della Sera. "Nu e deloc captivant si, din pacate, ii lipsesc atat substanta, cat si o structura narativa articulata.
E greu sa faci poezie din ceva atat de confuz". Vizionarea de presa a filmului din weekend, ce a pregatit lansarea pentru public din septembrie, a fost punctata de chicoteli infundate sau rasete venite de la criticii prezenti. Brigitte Baudin de la Le Figaro a notat in cronica sa ca un numar de jurnalisti chiar au parasit sala inaintea finalului, evaluand filmul ca fiind in egala masura "catastrofal" si "ridicol": "Michel Houellebecq este o tema fierbinte de dezbatere printre criticii literari", a scris Baudin, "dar va fi indubitabil masacrat de criticii de film".
Houellebecq a enervat jurnalistii contramandand o conferinta de presa
E posibil insa ca jurnalistii prezenti la Locarno sa fi fost atat de putin receptivi la oferta regizorului debutant si pentru ca scriitorul, celebru pentru firea sa capricioasa, a ranit orgolii contramandand conferinta de presa de dimineata si refuzand chiar sa faca inaintea proiectiei o scurta prezentare a filmului, asa cum o cer uzantele festivalului. Nu a fost data nici o motivatie oficiala pentru contramandarea conferintei de presa, insa s-a speculat intens ca Houellebecq a fost iritat de predicitiile facute la Paris ca versiunea cinematografica a "Posibilitatii unei insule" va fi "esecul sezonului".
Lipsa sa de entuziasm de a aparea in fata presei, scrie Baudin, a dus la un joc absurd de-a v-ati ascunselea, in care autorul romanelor "Platforma" si "Particule elementare" a facut tot ce a putut pentru a evita interviurile cerute de jurnalistii de peste tot din Lucarno, un oras dintr-un canton din Elvetia in care se vorbeste italiana. Cand a aparut in cele din urma, dupa-amiaza tarziu, jurnalistii isi pierdusera rabdarea si erau oricum, dar numai draguti nu. "Se pare ca s-a ratacit cu masina undeva in regiunea Centovalli", s-a comentat la o tele-viziune elvetiana, "aproape la fel de pierdut ca filmul sau."
Prea putin sex, s-au plans criticii
In timp ce cartea "Posibilitatea unei insule" a starnit o multime de controverse si a fost receptata de multi ca o opera cu adancimi filosofice si valente literare remarcabile, filmul nu pare sa fie atat de norocos. "Acest film nu merita eternitatea", a scris jurnalista elvetiana Carole Wälti, facand referire la una dintre temele centrale ale ultimului roman houellebecqian, obtinerea nemuririi. "Pe langa problemele legate de ritmul narativ si absurdul total al unor scene, mai e platitudinea rarelor dialoguri din film, care fac totul sa para insipid."
Plangandu-se de lipsa de erotism, Wälti adauga: "Aceia care-l citesc pe Houellebecq pentru scenele de sex vor fi, de asemenea, dezamagiti. Filmul are doar o astfel de scena. Se pare ca stiloul i se potriveste mai bine decat camera de filmat". Cu aceasta opinie e de acord si cronicarul de la cotidianul austriac Die Presse: "Houellebecq nu a reusit sa faca un film cu acelasi impact ca scrierile sale. Acesta este, de obicei, costul operelor moderniste (greu de ecranizat – n.red.)". Cotidianul spaniol El Pais remarca si el ca scriitorul francez a abordat primul sau film "mai mult cu entuziasm decat cu rezultate".
» "Posibilitatea unei insule"
Ultima creatie a controversatului scriitor francez dezvolta utopia din finalul "Particulelor elementare" si totodata face, de pe pozitii conservatoare, o critica a societatii contemporane (gerontofobie, consumism vid, falsa subversiune etc). Daniel1, un umorist de succes aflat in proximitatea varstei a treia, relateaza povestea tragica de dragoste pe care o traieste cu o tanara de 20 si ceva de ani, Esther. Povestea lui este comentata, doua milenii mai tarziu, de clonele sale, Daniel24 si Daniel25, neoumani care traiesc izolati, refuzand sexul si atingerea, fiindca vad in ele cauze ale nefericirii.
» Michel Houellebecq, de la stanga "progresista" la dreapta "conservatoare"
Nascut in 1958, Michel Houellebecq este copilul teribil al literelor franceze si de departe cel mai controversat scriitor francez contemporan. Ca romancier, a debutat in 1994 cu romanul "Extinderea domeniului luptei" (facut film in 1999 de Philippe Harel), care descrie viata unui cadru mediu depresiv, facand totodata, de pe pozitii de stanga, o critica a liberalismului economic care, extins la nivel sexual, determina saracirea relatiilor. In 1998, prin romanul "Particule elementare" (ecranizat in 2006 de Oskar Roehler) face trecerea ideologica de la stanga la dreapta conservatoare, starnind un urias scandal in Franta prin ironizarea fetisurilor culturii post ‘60, a feminismului, ecologismului, multiculturalismului etc. In 2001, publica romanul "Platforma", sarind polemic in apararea turismului sexual din tarile lumii a treia si atacand lumea islamica; s-a spus ca este un roman "anti-lumea a treia". "Posibilitatea unei insule" a aparut in 2006.
